De pe crucea inalTata, pe Golgota-n ceas solemn,
Domnul vieTii jos priveste, un tablou murdar nedemn.
Ei ,soldaTii, joaca-n zaruri, chiar scriptura implinind,
O camasa sfartecata de un bici roman plesnind
Dar cu toata suferinTa ce o poarta n-al sau trup,
De pe cruce cad cuvinte, ce valul de ura rup :
Tata, iarta-i caci nu stiu, ce fac ei ,la al tau fiu
si pacatul lor nu-l Tiu, Dumnezeul meu cel Viu!
Sub potopul de insulte, ce-l ataca si-l lovesc,
PrinTul cerului arata, caracter Dumnezeesc !
Se uita din nou pe sine si gandeste la calai,
Aratand spre ei doar mila si iertare ,Har puhoi !
Sa nu stim macar acuma, de noi rastignim pe Hrist ?
Implorind mereu uitarea, chiar uzand un chip mai trist
si intindem mult rabdarea, cerului pan la extrem
ingerii ce stau de veghe, ne privesc si-n taina gem !
Vorbele de sus o data s-au rostit si pentru mine,
Domnul ma iubeste tare, ma doreste pentru sine.
N-am sa-i rasplatesc iubirea, cu tradare prin pacat,
si il rog cu umilinTa sa ma Tina, pur,curat !
Autor: Cristinel Agape