Auzit-am glasul lin si am acceptat chemarea
N-am mai amanat oferta unei vesnice-nfieri
Am realizat, atunci, ca ne-asiguram intrarea
intr-un spaTiu ce abunda-n fericiri si adieri.
Refuzasem inainte, refuzasem cu sfidare
Daru-adus de Fiul pacii, sufletelor acordat
Dar deodata in fiinTe s-a produs iluminare
si-am pasit cu El pe cale, pe traseu-ntortocheat.
Vie este amintirea transformarii radicale
Era zi obisnuitatotusi frumuseTi vedeam
si-n priviri si in surasuri si-n diversele petale
si in oamenii cu care-n ziua-ceea ne-ntalneam.
Prin slujba-ncredinTata, primindu-ne in ceata,
Cu vrednicie planu-I divin il promovam
Ca taina Mantuirii sa fie explicata
Sa stie mulTi ca-n El, deplin, ne bucuram.
Cerestile cerinTe adanc sadite-n fiinTe
Vorbesc de-o demnitate pe care o traim
DorinTa de sfinTire produce straduinTe
Mai mult Cuvantul vieTii, plenar, sa-l implinim.
La pietre aruncate raspundem nu cu pietre
Modelul nostru-i Mielul ce s-a jertfit, tacut
El ne-a lasat exemplu si ne-a lasat o zestre
Sa dam o paine calda celor ce ne-au batut.
Stindardul datoriei €˜nalTat oriunde-am merge
Nicicand nu-l coboram la un nivel nedemn
stiind c-a Lui prezenTa, pe cale, nu se sterge,
Ca inc-aduce roade €˜nalTarea Lui pe lemn.
O starea-a slabiciunii? La vremea potrivita
Primeste vindecarea si iarasi ridicam
Spre Slava maini curate; faptura-i implinita
Pe drumul vredniciei, cantand, inaintam.
O, nu suntem ai nostrii!O stim atat de bine
Pasim cu fermitate spre-o lume far-apus
C-a Lui promisiune inseninari conTine
Asa cum Salvatorul de-atatea ori ne-a spus.
George Cornici