Multe dimineTi mi-au zambit din stele,
Au venit si au plecat ca o naluca,
Dar una, cea mai draga dintre ele,
O strang in suflet, n-o las sa se duca.
Venea senina, din zari indepartate,
Sa ma trezeasca dintr-un vis strain,
Caci ma gasise in a VieTii Carte
si cupa plina de lacrimi si suspin.
Ai venit Isuse, cu Raze de Soare
Sa imi saruTi faTa cu Lumina Ta
Sa imi deschid petala, ca o floare,
Sa-mi dai mireasma vieTii, Dragostea.
Tot plansul meu din nopTile amare,
in dimineaTa-aceea, Tu l-ai asezat,
Ca un sirag de roua, pe o floare,
Sa il ridici abur, in nor indepartat .
DimineaTa cand, din ploile de Har,
Pe cer s-au arcuit culori, in curcubeu,
L-am prins atunci, cu mainile de jar,
Sa-l port ca o cununa peste capul meu.
DimineaTa-n care, Isuse m-ai chemat
si am pornit umbland pe val, spre Tine,
M-ai asteptat cu Paine si cu Vin curat
si m-ai cuprins in Mangaieri Divine.
Cand m-am nascut din apa si Duh Sfant,
Spre Cer s-au intors zorii-n sarbatoare,
Inima-mi era un nou si dulce cant
Trimis din Cer, in duh sa ma-nfioare.
Mi-am pus corola pe un vis sublim,
Sa-l infloresc pe o tulpina de iaspis,
in noua DimineaTa, in Nou Ierusalim,
La pranzul care, Isuse, l-ai promis.
Amin!
Autor: Ana Haz