intr-o zi, al meu aproape
Ce-a gresit faTa de mine,
Vrand trecutul sa-l ingroape
si cu raul sa termine,
A venit sa-si recunoasca
Fapta lui si-n umilinTa
Prin purtare crestineasca
Mi-a vorbit plin de cainTa:
“Am gresit,te rog ma iarta
Pentru fapta mea cea slaba
Dac-aflat-am indurare,
Iarta-ma dar, frate draga!”
Eu vazui cainTa-i mare
si-auzii si-al lui oftat,
Dar cu inima-mi de piatra
L-am respins, nu l-am iertat
Dar o veste-ngrozitoare
Mi-a adus grea tulburare:
Am aflat ca nu mai este
Cel ce mi-a cerut iertare!
si de-atunci incoace-ntr-una
Inima-mi cumplit se zbate,
Mana lui, stiu, niciodata
L-a mea usa nu mai bate.
si de-atunci fara-ncetare
Pacea mea a disparut
Caci aproapelui iertare
Nu i-am dat cand mi-a cerut!
Tu, crestine, te fereste
Cu-n frate sa fii certat,
Caci stii bine ca iertare
Vei primi cum ai iertat!
Autor: George Petre