Nu mai priceput sa fiu ca altii,
nici mai mare sa ma stiu;
Sa nu-mi risipesc in vint talantii,
doar linga Tine, Doamne, vesnic sa ma stiu.
Sa nu-mi sfarme inima de jale,
doar de fata altuia ;
de nu-mi da nici el onoare
–Ce sunt Doamne atunci, in fata Ta?
Sa nu-mi fac altare altor
Dumnezei; ganduri pagane;
Dar sa-mi fac a mea fiinta,
O candela pentru Tine.
Tot mergand pe calea vietii,
Sa culeg, din crucea sfinta;
Maretia Ta divina,
tot mereu sa ma framinte
Modeleaza-ma-n iubire
ca olarul priceput;
si in totul, in umilire,
de Tine sa ma apropii, tot mai mult.
Autor: Ghennadii Beglet