M-am smuls din trupu-Ti, usor,
Pornind sa plang, sa strig:
De tine, deja, mi-era dor,
Mi-era teama si frig
Mama moderna, fireasca,
M-ai dat la sase luni odor
Bunicilor, sa ma creasca;
De sanu-Ti, mi-a fost dor!
Serviciu-a fost de vina,
Cand, intre doi si sase ani,
O bona sau camine
Ma ingrijeau, pe bani.
O, ce dor mi-era de tine:
De sarut, de vorba-Ti buna,
si la scoala, si-n vacanTe
Cand nu mergeam impreuna.
Eram in prag de pubertate
si-ai plecat, pentru doi ani:
Lucrai in strainatate;
Ardeam de dor, suflet orfan!
Taticul astfel hotarase:
Pentru aur, reci odoare,
SoaTa-i departe plecase..
Eu doream mama, nu zorzoane!
O-nstrainata fiinTa –
Avida de carTi si iubire-
Ai gasit, in loc de fetiTa:
DecepTie, la revenire.
Dupa ce-am devenit mama
si-am crescut prunci, impreuna,
Mi-e dor de-a ta inima,
Vioaie, dulce, chiar batrana!
Sa-mi pun capul pe-al tau piept,
Sa-i aud cantul cald, interior,
Sa-mi amintesc cum era-n pantec,
in trupul tau, cand nu imi era dor!
Dar mai presus de-orice dorinTa,
E rugaciunea-mi necurmata
De-a-Ti sadi in suflet credinTa:
Isus ne va uni in rai, odata!
Autor: Marinau Daniela