Era o zi minunata,
Vantul abia adia.
Nepotica, incantata
Ca afara vom pleca,
topaia pe langa mine
si intruna repeta
Bucurandu-se: €œCe bine
imi pare ca vom putea
Acum, fiindca-i sarbatoare
Iar afara e timp bun,
Sa facem in parc, la soare
Balonase de sapun!
si-a luat cu ea sticluta
Cu lichidul preparat
si grabindu-si bunicuta
Iute-afara au plecat
intr-un parculet de joaca,
La umbra castanilor.
Ea deja-ncepu sa faca
Balonasele, ce-n zbor
Pluteau tot mai sus, impinse
De adierea de vant
Apoi se spargeau, invinse
si cadeau jos pe pamant.
Se-adunara copilasii
si se amuzau tipand.
isi incetinira pasii
Trecatori grabiti, privind
si bucurandu-se-o clipa
De jocul copiilor,
Facand de zambet risipa
si uitandu-si stresul lor.
Un batran trecu agale
Plictisit si-ngandurat
Dar cand ii zbura in cale
Balonasul cel umflat,
isi uita de suparare
si-un zambet larg slobozi
Nu de balonasul mare,
Ci de zvonul de copii.
Stand pe banca-ngandurata,
Priveam si eu la copii
si ma luminai de-odata:
€œDoamne, cat de bine-ar fi
Raul din noi sa se sparga
Ca balonul de sapun
si-n suflet sa ni se-astearna
Doar ceea ce-i drept si bun!
Sa ne bucuram de viata,
De ce-i valoros in ea
in oricare dimineata
imbracati cu dragostea!
Autor: Pavel Mariana Florica