O, dulce mama, fiinta scumpa sufletului meu
Ce-ai fost invesmantata, in nimbul frumusetii;
Cu chipul bland si gingas, si fin de marmoreu
Asa mi-ai fost, si mi-ai ramas in mersul vietii,
Asa te-am adorat in dragostea lui Dumnezeu!
Gravat, pe panza amintirilor cu stropi de aur
in sufletu-mi copilaresc si-adolescent al vietii,
Tu astazi de-ai mai fi, din ramuri verzi de laur
ti-as impleti cununa, s-o porti in anii tineretii,
si te-as privi si pretui ca cel mai sfant tezaur!
impodobita-n haru-I, de Cel Sfant cu energia
De-a procrea, continuand in vasta Lui lucrare,
Chiar de-ai suportat dureri, avuta-I si bucuria
in existenta alte vieti prin dragostea ta mare,
Pentru micuta fiinta, ce ti-ai aratat marinimia!
O, dulce mama, cu chipu-asemenea-ingeresc,
in glas de cantec, am supt la sanu-ti hranitor;
Carne din carnea ta, si fluid sangele-ntregesc
in mine chipul tau, dupa vointa celui Creator,
Motive am de multumire, de-aceea te iubesc!
si-astfel, ma plec cu reverenta-n amintirea ta!
Peste-al anilor sir, ce trecut-au multi la numar,
Eu te ador si te respect, si nici-odata n-oi uita
C-am fost in grija-ti, ce apasa pe al tau umar,
Prin glasul tandru, cand nani, nani, imi canta!
Tu m-ai vegheat, cu-acea dorinta scrutatoare
Ce numai dragostea de mama demonstreaza,
Ca-n anii aceia fragezi sa urc spre dezvoltare;
Sa pot pricepe-n viata, iubirea ce-nsemneaza,
Prin voia lui Dumnezeu vesnica si creatoare!
Autor: Flavius Laurian Duverna