O inima ce-i rece si pustie,
si fara nici un pic de orizont,
E aruncata-n lanTuri, la galere,
Caci a facut rascoala, in norod
in bezna-n, lanTuri, coplesit de lupte,
isi fringe inima intr-un pustiu
Fara sa vada nici macar o raza,
De-a mai ramine-n viaTa, un suflet viu.
Era Baraba, suflet plin de zdrenTe
Ce-ameninTa adesea in norod;
El a iubit varsarile de singe,
si numai rau era in al lui rod,
Acum, e aruncat in inchisoare,
Asteapta clipa-a fii decapitat
Sau rastignit pe cruce; Ce durere!
si nici o urma nu-i de-a fi iertat
Deodata,-n coridoare, aude pasii
Cum temnicerii, se grabesc spre el;
Ce-or mai fi vrind acum, din nou, soldaTii?
Ei trag zavorul, usa i-o deschid
“Esti liber!”, i se rosteste-apoi sentinTa:
– in locul tau, azi, va muri Isus!
El va fi rastignit, tu ai putinTa
Sa fii om liber! Iudeii-asa au spus
Isus sa moara pentru mine, oare?
Dar cine-i El, si de ce-i condamnat?
Cum sa imi faca mie-asa favoare?
O! Cite intrebari l-au framintat
Se duce-n sala cea de judecata
Sa vada, oare, cine e Isus?
Dar El, e prea-mbulzit de gloata
Isus urca pe Golgota in sus
Cade iar se ridica se uimeste
O! Corpul Lui e numai vinatai!
Deodata, linga El paseste,
si simte, din iubirea Lui, suvoi
Ce ochi senini! Ce frunte-nsingerata
Ce “om” din alte lumi, aici la noi
Nu voi mai fi acum, ca si-altadata
si ochii, varsa lacrime suvoi
Ajunsi pe dealul CapaTinii,
El crede ca Isus va fi salvat
Dar, nu si moare Ca-i sentinTa urii;
si tot mai greu l-apasa-al lui pacat
Atunci, in intunericul de groaza
Cind s-a cutremurat pamintul tot,
in lacrimi mari, salvarea-i radiaza;
Omul Isus, bau paharul tot.
Salvare! Mintuire! Liberare!
Cite comori ce el nu le-a stiut
Dar le-a primit si el, si fiecare,
Care-nTelege de ce a suferit
De ce a trebuit o cruce
De ce sa moara chiar Isus pe ea
De ce in locul lui, batut de bice
Adus-a lumii, mintuirea Sa
Putea ca sa refuze suferinTa;
Sa-I vina mii de ingeri-n-ajutor
Dar, cum se mai scria din biruinTa,
Ce este scrisa-n sulul carTilor?
in locul meu, si-al tau, ce-asculTi cuvintul
in locul nost Isus a suferit
Nu doar Baraba e salvat prin-Dinsul,
Ci mii si mii, prin har, i-a mintuit.
Poate te uiTi printre zabrele, prieten
si nu vezi nici o oaza in pustiu;
Nu mai gasesti in tine nici un licar
Sa vezi vreo rezolvare cat esti viu
Isus te cheama; El cu crucea-n spate,
A dus povara cea mai grea.
si a adus la fiecare-n parte
Celor ce cred azi, mintuirea Sa.
Nu doar Baraba a gasit salvare!
si eu, si tu, putem primi in dar!
Depinde de traiesti in ascultare,
si pui pacatelor, deplin hotar.
A pus hotar in mii de generaTii
si desparTit-a miile de ani;
si ne-a transmis cu pace, mii de graTii
Pe care le-nnoieste, an de an.
N-ai vrea, sa-L iei Aparator in viaTa?
N-ai vrea, sa vezi in coasta, al Sau semn?
Isus te cheama si iTi da speranTa,
Dar tu, asculTi al Duhului indemn?
E zi de sarbatoare printre oameni;
Dar sus in cer, e mult mai frumos;
Caci ni s-a scris “Iertare!”, fiecarui,
Ce lupta-n viaTa-a fii credincios!
Amin
Autor: Sav Simona