Astfel, se duse-odata la preotul cel mare
si ii ceru scrisoare sa mearga la Damasc
in lanTuri sa aduca aʼ lui Isus popoare,
Sa-i stoarca de credinTa intr-al maniei teasc.
Aflat, de-acum, aproape de Tinta lui finala
Se luminara-o data aʼ cerului feresti
si se-auzi din ceruri o voce magistrala:
€žSaule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?€
Cu faTa in Tarana, c-o frica sfanta-n suflet
Saul raspunse-atunci: €žDar cine esti Tu, Doamne?€
€žEu sunt Isus Acela cu Nume de rasunet
Pe care-L prigonesti de-atatea veri si toamne!
Dar greu Ti-ar fi acuma intr-un Tepus piciorul
S-arunci, caci cu durere l-ai trage inapoi!€
€žCe vrei sa fac eu, Doamne?€ si il trecu fiorul.
€žSa intri in cetate si sa astepTi apoi.€
Ostenii dimprejuru-i de frica-ncremenira,
Caci nu vedeau pe nimeni Doar auzeau un Glas
Saul se ridicase, dar ochii ii orbira
si fara de vedere trei zile a ramas.
Iar in orbirea asta statu fara mancare
si nu bau nici apa, ci doar a asteptat
Dar iata ca deodata Mantuitoru-apare
Lui Anania-n faTa, iar el I s-a-nchinat.
€žTe scoala, Anania, si du-te deindata
Pe uliTa aceea ce se numeste «Dreapta»;
E un iuceu acolo, te du si te arata
si frica sa nu-Ti fie, caci Saul te asteapta.
si, iata, el se roaga si te-a vazut pe tine
Cum ai intrat acolo si mainile Ti-ai pus
Sa-si capete vederea spre-a Ma slavi pe Mine
Te du si fa acestea asa cum Ti le-am spus!€
€žDar, Doamne, omu-acesta, din cate stiu eu bine
A savarsit doar raul, si teama mi-e de el
Caci, ucigandu-Ti sfinTii, Te-au prigonit pe Tine
si vrea aici, se pare, sa faca tot la fel.€
€žTu du-te €“ zise Domnul €“ caci el imi va fi vasul
Ce Numele-Mi va duce, cu cinste-L va slavi,
Iar neamurile toate-i vor asculta, dar glasul,
si regii, si-mparaTii si se vor pocai.
El pentru Sfantu-Mi Nume va trebui sa-ndure
si-i voi vesti de-aceea tot ce va suferi.€
De-ndata Anania, supus iubirii pure
A Fiului din Ceruri, spre Saul o porni.
De cum ajunse-acolo ii spuse: €žFrate draga,
Am fost trimis de Domnul pe care L-ai vazut
Sa capeTi iar vederea, orbirea ta sa-Ti treaca,
Sa fii de azi incolo cu Duhul Sfant umplut.€
si chiar in clipa ceea un fel de solzi cazura
Din ochii lui cei tulburi si vazu-i reveni
Iar amandoi obrajii de lacrimi se umplura
si, botezat cu Duhul, Saul se pocai.
Dar nu se-opri aicea, ci, luandu-si crucea-n spate,
isi incepu lucrarea de slava-a lui Isus,
Avand dorinTa pura ca lumii sa-i arate
Ca doar neprihanirea ne duce-n ceruri, sus.
Astfel, cu ucenicii vestea in vrednicie
Cuvantul de Lumina al Domnului Isus,
Ca El, Mantuitorul, e Fiu din vesnicie
Al Tatalui din ceruri, din Patria de sus.
Iar cei ce-l ascultara, ramasera-n uimire:
€žNu este el acela ce in Ierusalim
Facea prapad si sange cu-a sabiei lovire?
Nu este el acela de care ne ferim?
si n-a venit el oare pe ucenici sa-i duca
LegaTi in lanTuri grele la preoTii cei mari?€
Dar Saul €“ nou-nascutul dorea sa le aduca
Cuvantul scump si sacru in loc de chin amar.
El dovedea pe Fiul, facandu-i de rusine
Pe-acei iudei nevrednici, cu sufletul inchis
si-i invaTa cu patos: €žCredeTi-ma pe mine:
UrmaTi-L pe Hristosul, Mesia cel promis!€
Duceam odinioara o viaTa-n desfranare,
insa Hristos Mesia, Pastorul meu cel bun
M-a-ntors din a mea cale de vesnica pierzare
Urasc ce-am fost odata, iubesc ce sunt acum.
AMIN!
Autor: Puchea Dorel