Mii de stele stralucesc sus, pe bolta instelata
si prin ele Tatal Sfant toata slava si-o arata.
Ziua, bolta azurie in intreaga ei splendoare
Este plina de lumina, un ocean intins si mare.
Soarele, un glob de aur, fu-ntocmit sa ne-ncalzeasca
si pe raza lui placuta primavara sa soseasca.
Noaptea, alt luminator sta pe bolta innegrita:
Este luna ce vegheaza; lumea toata-i adormita.
Cand pe bolta cristalina norii nu-si mai afla loc
Vezi ca Domnul te iubeste? Ai caldura fara foc!
Iar cand norii se aduna dupa-o seceta cumplita
Iar te bucuri: dupa ploaie atmosfera-i racorita!
Noi din lume-am fost alesi, stim ca Domnu-i Ziditorul
si de Patria Cereasca ne cuprinde astazi dorul.
Oamenii din lume, insa, se intreaba uneori:
€žCine a facut aceste: soare, luna, cer cu nori?€
si de-aceea li se-nchina lor, unor creaTii mute
Ce nu pot sa le vorbeasca, ce nu stiu sa ii asculte.
Cautam de mult raspunsuri la-ntrebari ce ne framanta,
Dar al Domnului Cuvant oare caTi il mai asculta?
Macar tu, iubite frate, sa asculTi si sa-mplinesti,
Sa te bucuri in iubire, viaTa-n Domnul s-o traiesti.
Dincolo de norii slavei e un colT de rai bogat
si daca-mplinesti Cuvantul Tie-Ti este rezervat.
Autor: Puchea Dorel