Iov deznadajduit vorbeste
De soarta omului ,el spune
Ca la ostas viata ii este
Si acestui viata,ii apune
Ca celui ce cu ziua lucra
Asa,e viata omului
Viata de zi cu zi s-o duca
Apoi ,asteapta plata lui
Asa isi vede Iov viata
Care,e plina de durere
Atunci cand vine dimineata
Al sau chin,nici atunci nu piere
Si nopatea e o framantare
Pana la revarsat de zori
Timpul e ca o coaja tare
Plina de viermi mirositori
Si zilele ii zboara-n graba
Acum nadejdea-l paraseste
Si Domnului cel bun se roaga
Sa-i aminteasca cum traieste
Viata ii e doar o suflare
Ochii lui nu vad fericirea
Al sau trup viata nu mai are
Cu ochii isi vede, pierirea
Si ochii care vor sa-l vada
Putin vreme l-or vedea
Suflare mortii va fi prada
Chiar, Domnul de-l va cauta
Ca norul ce se risipeste
Asa va fi a lui viata
De moare nu se mai trezeste
Si nu mai sta in a lui casa
De aceea Iov mereu vorbeste
Si are sufletu-amarat
Din inima se tanguieste
Si sufera si-i necajit
Pe Domnul sau Iov il intreaba
De ce-a pus straja-n jurul sau
O mare pare mai degraba
Sau un balaur din cel rau
Cand crede ca se linisteste
Si-n patul sau va adormi
Vedenii rele-l chinuieste
Dureri mai mari nici nu pot fi
Domnului cere indurare
Chinul, e de nesuportat
Mai bine n-ar mai fii sub soare
Si atata, n-ar mai fi rabdat
Viata ii este o suflare
Ce Domnul, o poate lua
Si trupul chinuit il doare
El cere alinari sa-i dea
Pe Domnul, Iov il mai intreaba
Ce este omul pentru El ?
Sa-l cerceteze sa-l i-anseana
Sa nu-l slabeasca, chiar de fel
De ce pacatul nu il iarta
Tinta, durererii l-a facut ?
Povara greselii o poarta
Dar, de-a facut el nu a vrut
Iertare-si cere se smereste
Durerea cere sa-i aline
Si cu-al sau Domn Iov mai vorbeste
Ii cere, sa il faca bine
Ca sufletul lui nu mai poate
Durerea-i, grea de suportat
De chinuri, suferinti ,de toate
Ar vrea sa se vada, scapat.
Autor: Florenta Sarmasan