E-atata frig in suflet fara tine
Cand in genunchi te cheama pentru-Mparat,
si soaptele ce-i sunt-nnecate in suspine,
Se adancesc in faTa Tronului inalt
E-atata bruma-n inima de mama,
Cand iarasi singura ingenuncheaza
in faTa Creatorului iubit,
si inima, atat ii sangereaza
Caci, ce are mai scump si ce ii e mai drag:
Copilul leganarilor duioase,
s-a-ndepartat si a plecat
Departe dus de casa si de-Acasa
Atatea lacrimi se innoada,
si se-ntalnesc cu ale inimii-n sufletul ei,
Caci Painea-sfanta, dulce si aleasa,
Nu e dorita si mancata de copiii ei.
si azi ingenuncheaza singura la cruce,
Cu maini incrucisate-n
Lacrimile atata de fierbinTi si aspre,
in fata Salvatorului iubit,
in plansul vocii de durere sugrumata.
Ele mijlocesc – jelind o sfasiere dureroasa:
– Stapane-Tata, Fiule Iubit si Duhule Marite,
iti dau onoare ma smeresc
Dar am o intrebare si acum,
Aceea pe care eu demult, ”o plang”:
– Mai este mult pana-i aduci Acasa?
Caci imi e frig in rugaciune fara ei,
Ma simt furata de-ntuneric si saraca,
si geamatul din mine iar Te-ntreaba:
– Mai este? Cat mai e pana-i aduci la Masa?
********************************
Cad boabe-lacrimi pe genunchi,
si inima ii sangereaza
Ea, poate-acolo-n ruga va muri,
Sau poate va trai da-n mijlociri va fi tot treaza;
Nu-si va-ntrerupe jalea-n lacrimare,
Va astepta-n speranta caci:
Dumnezeu o-aude,
Dumnezeu Se-ndura si lucreaza
si-i va intoarce fiii pentru ea si pentru El
Din lumea asta rea si mare
Autor: Sanda Tulics