Bildad din Suah a vorbit
La cuvantari, capat sa puna
I-a spus ca i-a nesocotit
Si a lui gandire nu e buna
Ca pentru Iov n-au sa se mute
Nici stancile din locul lor
Iar pamantul nu va ajunge
Sa fie,pustiit si gol
Lumina lui doar se va stinge
Si pasii lui se vor stramta
El bine calea n-o distinge
Se agata-n ochiuri de retea
In lut el calaca cu piciorul
Si in capcana, va cadea
Il prinde Cel rau voitorul
Si foametea ,il va seca
Din cortul sau va fi luat
Pucioasa in casa-i se va pune
Nemorocirea l-a mancat
A lui oase ,nu mai sunt bune
Se mistuie a lui madulare
De moarte ele sunt mancate
Cu forta si putere mare
Afara din cort, aruncate
El este smuls din adapost
Si radacina-i se usuca
A lui ramuri taiate au fost
Si viata lui, este pe duca
Si pomenirea ii dispare
Numele lui, este uitat
Mostenitori el nu mai are
Si Domnul, de el a uitat
Dar Iov lui Bildad ii raspunde
Si lui, ii pune o intrebare
Pana cand glasul lui aude
Care-i aduce, intristare ?
Si prietenilor lui le spune
Caci, daca este vinovat
Chiar lor sa le fie rusine
Caci ei, prea grav l-au acuzat
Prin vorbele rautacioase
Lui, vina nu i-au dovedit
Acuzele lor mincinoase
I-aduc durere, negresit
Iar singurul care e-n drept
Si care-l poate judeca
E Domnul Atotintelept
Si El, pedeapsa i-o va da
Caci Domnul il va urmari
Cu latul Sau il inveleste
De striga nu-l va auzi
Si atunci ,dreptate nu mai este
Orice iesire i-a taiat
Spre intuneric, l-a condus
De Slava Sa l-a despoiat
Si suferinta, i-a adus
Ca un vrajmas El s-a purtat
Si-n cortul lui a tabarat
A Lui osti l-au inconjurat
Chiar, fratii lui l-au parasit
Si prietenii s-au departat
Si rudele l-au ocolit
Ca un strain considerat
Apropiatii, au fugit
Pe robul sau daca il cheama
Acesta ,nu ii mai raspunde
Chiar pana si sotia draga
De a lui fata, se ascunde
Duhoarea lui nesuferita
Pe toti din jur ingretoseaza
Carnea pe oase-i e topita
Dar nimeni, nu se-nduioseaza
La prieteni Iov le cere mila
Sa nu fie urmaritori
De el sa nu le fie sila
Sa fie ,mai induratori
Caci Iov se stie fara vina
Pe Domnul Sau il va vedea
Chiar de puterea n-o sa-l tina
Si moartea, la ea-l va lua
Sufletul lui va intalni
Pe Acel, pe care il iubeste
Si binevoitor va fi
Si atuncea, doru-si potoleste.
Autor: Florenta Sarmasan