Din nou Eliafaz vorbeste
El, lui Iov i se adreseaza
Ii spune chiar tot ce gandeste
Nu tine cont, ca-l intristeaza
Ii spune ca tot ce-a patit
Este ,pentru c-a meritat
Domnul nu l-a nedreptatit
Si doar, ce-a meritat i-a dat
Ca Domnului omul nu poate
Ca sa ii fie de folos
Domnul le vede si socoate
Ca omul, e un pacatos
Nici daca e nevinovat
La Domnul, nu ii foloseste
Domnul ramane neschimbat
Si El, in vesnicii traieste
Eliafaz pe om acuza
De faptele care le face
Si nu-i gaseste nici o scuza
Caci lui, nelegiuirea-i place
Cel care-i tare, mila n-are
De cel flamand si necajit
De rautati mari, e in stare
Si e pus pe batjocorit
Pe cei saraci mai goi ii lasa
Ia apa, celui insetat
De-a altora necaz nu-i pasa
Lui, nu ii pasa ca-i bogat
Pe vaduve batjocorea
Puterea, era-n mana lui
Bratul orfanului frangea
Prada-l lasa ,necazului
Pe om cand latul il apuca
De groaza, e inconjurat
Si apele vin sa-l aduca
Si-n intuneric, e lasat
Dar Domnul din cer totul vede
Prin nori, El poate judeca
Si pe om vinovat il crede
Rasplata, atunci i-o va da
Iar cel care nu are vina
Va rade ,de cel vinovat
Pedeapsa Domnului sa tina
Si va simti ,ca e-n pacat
Cu Domnul cine prieten este
Doar binecuvantari primeste
Si el primeste buna veste
De cu Domnul, se imprieteneste
Invataturi din gura Lui
Omul, toate sa le primeasca
Sa-si dea inima Domnului
Si-nfata Lui sa nu carteasca
Atuncea Cel Atotputernic
Spre a lui smerenie va privi
Si va vedea ca e cucernic
Din necaz il va izbavi
Al omului aur va fi
Argintul, sia- lui bogatie
Cu Domnul omul va trai
Si-n mila Lui, are sa fie
Asta-i spune lui Iov sa vada
Sa nu carteasca si sa taca
In Domnul iarasi sa se increada
Pacatele ,sa-si recunoasca
Lumina iar va straluci
Cararea, bine va vedea
De va fi bland si s-a smeri
Domnul, de el s-andupleca
Iov ii raspunde,indurerat
Ca e rapus de suferinta
Indestulat de suspinat
Si e satul, de umilinta
Ar vrea pe Domnul sa-l gasesca
Sa-si apere, pricina sa
Sa-l roage si sa se smereasca
Asa, poate-l va indupleca
Si cu dovezi Iov ar veni
La intrebari el va raspunde
Domnul poate-l va auzi
In inma lui, ar patrunde
De inima lui o sa vada
Cu siguranta s-andura
Nevinovat o sa il creada
Si mila Sa-si va arata
De ar fi pus la incercare
Ca aurul curat, va fi
A fost pe a Domnului carare
Si drept, a fost in orice zi
Poruncile el le-a tinut
Cu gura lui n-a clevetit
Voia Domnului a facut
Si el nicicand, nu a cartit
Picioarele lui s-au tinut
De pasii Domnului, mereu
Si planul Lui doar l-a facut
Si na- cartit, chiar de-a fost greu
De aceea teama il cuprinde
Si frica in inima-l apasa
Si intunericul se intinde
Si teama in suflet ii lasa
Autor: Florenta Sarmasan