O fiinta cu viata destramata,
Purta pacatul si ofta din greu
Mergea pe a lumii cale lata,
Fara sa stie ca exista Dumnezeu.
Privea in jur dupa salvare,
Caci se simtea ruinat si obosit
si-n suflet ardea dupa o indrumare,
Sa-l faca bucuros si fericit.
Mai gusta cate-o placere a lumii,
Dar ramanea apoi iar trist si gol
Facea si el ca si restul multimii,
Dar s-afunda mai mult in namol.
Tremura ades de frica mortii,
si visurile noaptea pace nu-i dadeau
Caci se gandea la sfarsitul vietii,
si unde se duc ce-i ce mureau.
Dar intr-o zi se intalnise pe carare,
Cu un om, cu Biblia in mana
si incepu sa-i vesteasca cu ardoare,
Despre minunata veste buna.
Cu ochii atintiti spre cel ce ii vorbeste,
Sorbea orice cuvant atat de pretios
Era prima data cand i se vesteste,
Despre, Minunatul Domn Hristos.
Cand a auzit ca mai este salvare,
si ca este pentru oricine si in dar
in lacrimile pocaintei isi cere iertare,
De viata murdara traita in zadar.
De Isus e iertat caci a crezut in El,
A fost pacatos dar acum este salvat
O inima noua ia dat Emanuel,
si-o haina alba, noua de purtat.,
Acum el vede multe orizonturi,
Dar nu pe pamant ci inspre cer
El vede al paradisului tinuturi,
Cu loc frumos, splendid si prosper.
A fost un pacatos dar e salvat acum,
Din ce-a fost vechi nu mai vrea nimic
Ci vrea sa mearga pe ingustul drum,
si sa fie un bun, destoinic, ucenic.
Autor: B. Victor