Iar Solomon iarasi vorbeste
De raul, ce-a vazut sub soare
Cel care-n bogatii traieste
Dar lui nu-i sunt folositoare
De ele bucurie n-are
N-apuca, sa le foloseasca
Cand un strain este mai tare
si vine in ele sa traiasca
si asta-i o desertaciune
Un rau, cum nu s-a mai vazut
Acelasi care trud a-si pune
Sa nu le foloseasca mult
Acela ce aprig munceste
Dar de avere n-are parte
El, ca o starpitura este
Nedreptatit este in toate
Este mai rau ca starpitura
Ce soarele, nu a vazut
Nicicand ea nu a fost faptura
Nimic, in lume n-a facut
Iar daca omul ce se naste
Chiar daca este muncitor
El bucuria, n-o cunoaste
Chiar de-ar trai de doua ori
Tot nu ar avea bucurie
si fericire, n-ar avea
Ar vrea ce a muncit sa fie
A lui, in truda lui sa stea
Caci si inteleptul si nebunul
Aceiasi soarta impartasesc
De moarte, nu scapa niciunul
Numele-si pierd, se risipesc
Caci omul, un nimica este
El din tarana e facut
Chiar daca sta si se gandeste
Doar un om este, nu mai mult
si vorba multa, daca face
Desertaciunea o inmulteste
Este mai bine daca tace
Caci ce va fi, el nu cunoaste
Un nume bun are valoare
si untdelemnul il intrece
Mintea, este nestiutoare
Dar viata oricum se petrece
Mai buna este intristarea
Decat rasul, ce-n veseleste
in inima e transformarea
Omul se-nchina, se smereste
Inima celor intelepti
in casele de jale stau
Dar cei care se cred destepti
La veselie, se dedau
Mai bine ca sa fi mustrat
De cel, care e intelept
Decat ca sa te fi distrat
Ca cel, ce nu-i deloc destept
Un lucru cu bine sfarsit
Este, mai bun ca la-nceput
Iar omul care e smerit
De Domnul, bine e vazut
Iar visul celor fara minte
Parca sunt spini ce-au parait
Lucru inceput facut cu minte
E bun, de-l duci la bun sfarsit
Sa nu fii la manie iute
Mania, nebunie este
intelepciunea-i o virtute
si cel mai mult ea pretuieste
Iar Solomon ne sfatuieste
Caci el a mai descoperit
Cand zi de fericire este
Omul, sa fie fericit
Dar, daca vine o alta zi
in care e nenorocire
Omul, atuncea trist va fi
Va cere mila in smerire
Zilele Domnul le-antocmit
Ca omul, nimic sa nu stie
Ce face el e hotarat
Dar, dupa el nimic nu stie
intelepciunea-i da putere
Cat zece oameni tari, ea face
Ea iti aduce mangaiere
intelepciunea, rabda, tace
La vorbe rele nu ia seama
Ca nici un rau, sa nu se-auda
Omul de asculta are teama
E intelept, sa se supuna
Solomon tot a cercetat
Rostul, lucrarilor sa stie
De nebunie a aflat
De rautate si prostie
Chiar decat moartea si mai rea
Este, femeia pacatoasa
E ca un lat inima sa
Este vicleana, veninoasa.
Autor: Florenta Sarmasan