si Solomon a cercetat
Sa afle, el a vrut mai mult
Sunt lucruri care le-a aflat
Sunt multe, ce el le-a vazut
Cel drept sau cel care-a gresit
Aceiasi soarta patimesc
Pe lume la fel au venit
si in acelasi mod, sfarsesc
si totu-i o desertaciune
in ce se vede pe pamant
si despre om la fel se spune
Chiar daca este rau sau bland
Despre viitor omul nu stie
Necunoscute, ii sunt toate
Oricat ar cauta sa fie
De intelept, asta nu poate
Omul cel viu trage nadejde
Dar cei morti toate le-au uitat
Cel viu in Domnul se increde
Dar cel ce-i mort, a terminat
si pe ei lumea o sa-i uite
Chiar pomenirea li se sterge
si a lor fapte ce-au fost multe
Raman la Domnul, El le vede
si dragostea, ura si pisma
O data cu ei, au pierit
Odata pentru totdeauna
S-a dus cu ei, tot ce-au trait
si Solomon il sfatuieste
Pe om, ca bine sa traiasca
si cu nevasta ce-o iubeste
A lui viata, sa isi cladeasca
Cu hainele albe sa fie
in curatenie sa traiasca
si pe Dumnezeu pe vecie
in liniste, sa il iubeasca
si lucruri bune ca sa faca
Cu dragoste si chibzuinta
Sa stie cand trebuie sa faca
Fata de Domnu-n umilinta
Ce a trudit sa foloseasca
si-n toate sa fie-ntelept
in bucurie sa traiasca
in toate ca sa fie drept
Apoi despre un om vorbeste
El, locuia intr-o cetate
Un imparat o cucereste
Se face stapan, peste toate
Omul sarac cu intelepciune
Cand cel tare de vorba a stat
Prin vorbele lui spune bine
Cetatea de rau a scapat
Cuvantul spus cu-ntelepciune
Are valoare foarte mare
Cand omul are vorbe bune
Chiar de e slab, devine tare
Autor: Florenta Sarmasan