Proorocul sta in ascultare
Si peste, heruvimi priveste
O piatra de safir ii pare
Care ,peste ei straluceste
Iar peste piatra un tron se vede
E tot, cu aur imbracat
Si Domnul cu tarie-n el crede
Si pe prooroc l-a indemnat
Sa intre intre heruvimi
Si dintre roate,ca sa ia
Mana sa-si umple de taciuni
Peste cetate, ca sa dea
Omul Domnului s-a supus
Si intre roate ,s-a varat
Si a facut ce i s-a spus
Un nor negru,l-a acoperit
Slava Domnului a plecat
Pe heruvimi ,i-a parasit
Si pe Templu s-a ridicat
Iar maretia-i, s-a simtit
Iar aripile vajaiau
Se auzea asa de tare
Ccaci heruvimii se miscau
Vesteau,ca Domnul este mare
Omul trimis s-a asezat
Si intre roate, astepta
Un heruvim foc a luat
Si inspre om,il trimitea
In mana omului a dat
Focul,care aprins era
Si apoi cu toti s-au asezat
Privind la ce se intampla
Ca trisolitul straluceau
Acele,roate incarcate
Cu toate ele se-nvarteau
Si straluceau ,cum nu se poate
Iar heruvimii plini erau
De trupul si-aripile lor
Mii de ochi aici, se aflau
La fel ca fata rotilor
Iar rotile invartitoare
Caci, ele asa se chemau
Mergand faceau un zgomot mare
Cu toate o data ,se invarteau
Si heruvimii toti aveau
Chiar patru chipuri fiecare
Aripi care-i acopereau
Si maini de om, sub aripioare
O fata heruvim era
Alta, cu omul semana
Iar alta ca un leu parea
Una de vultur o avea
Iar heruvimii vii erau
Intr-o continua miscare
Atunci cand ei se inaltau
Roatele ,erau in miscare
Chiar deodata se miscau
Duhul chiar in roate statea
Ori de statea, ori se miscau
Chiar in acelasi timp faceau
Cand slava peste ei s-a pus
Aripile s-au inaltat
Iar cand s-au pregatit s-au dus
Cu tot cu roti s-a deplasat
Si inspre rasarit s-au dus
Slava Domnului, i-ansotit
La usa casei ei s-au pus
Iar slava,cu ei s-a oprit
Proorocul bine a-nteles
Fapturile, le-a mai vazut
Cand inspre Chebar a purces
Chiar, langa vin cand a sezut
Aceleasi chipuri le-a vazut
Faptura, patru fete avea
Patru aripi ce le-a crescut
Sub aripi, mainile statea
Ca mainile de om erau
Cu ele, puteau apuca
Sun aripioare le tineau
Si uneori, le acoperea
Aceleasi fapturi il priveau
Erau, la fel alcatuite
Si inainte se-ndreptau
De Ezechiel, erau vazute.
Autor: Florenta Sarmasan