In Canaan si in Haldeea
Aceleasi fapte, le-a avut
Domnul S-a maniat, de aceea,
S-o pedepseasca rau, a vrut
Ca o femeie a preacurvit
Ce alti barbati isi cauta
Si de ea, Domnul s-a scarbit
Sfarsitul, acum ii pregatea
Ibovnicilor ce-i avea
Le facea daruri minunate
Ea-n schimb, nimic nu capata
Doar vorbe in vant aruncate
Ea nici un dar nu capata
Nu avea pret in fata lor
Dar ea, tot ce avea dadea
Era manata de mult dor
Domnul, “stricata” o numeste
Destrabalata e in toate
Bani, ce avea, ii risipeste
Si Domnul, n-o s-o mai suporte.
Ibovnicii Domnu-i aduna
Si contra ei o sa-i provoace
Si tuturor o sa le spuna
De faptele, care le face
Cu totii sa-i vada goliciunea
Si faptele-i destrabalate
Si ii judeca uraciunea
Rasplata, va primi la toate
In mainile lor o va da
Ca altii, sa o pedepseasca
De haina o vor dezbraca
Privind-o, or sa se scarbeasca
Si casele-i vor arde-n foc
Curvia, ca sa se starpeasca
Ca cinstei sa ii faca loc
Pe ea, Domnul s-o potoleasca
Cei care mai spun zicatori
O vor barfi, neincetat
Vor spune si de-ale ei surori
De mama, ce viata i-a dat
Ale ei surori destrabalate
Mai bine decat ea-s privite
A-ntrecut a lor rautate
Prin faptele-i, de tot scarbite
Mare pedeapsa o sa primeasca
Rusinea, peste ea va fi
Prinsii de razboi or sa soseasca
Si-n a ei tara, vor trai
La starea lor de dinainte
Se vor intortce toti, pe rand
Caci Domnul e drept si nu minte
E adevar, al Sau Cuvant
Cum le-a facut, le va primi
Caci Legamantul a calcat
Iar Domnul, o va pedepsi
De Legea Sa, n-au ascultat
Pentru ale ei fapte o pedepseste
A jurat si-a nesocotit
Doa, ce a meritat, primeste
Pe Domnul cel viu L-a mintit!
Dar Domnul in bunatatea Sa,
De tot, nu o va parasi
Un juramant nou va lega
Si iarasi, o va sprijini
Ca ei, rusine sa ii fie
Si de trecut sa-si aminteasca
Si langa Domnul sa ramaie
Legea sa nu-I nesocoteasca.
Autor: Florenta Sarmasan