Cuvantul Domnului vorbeste
Lui Ezechiel, totul ii spune
Spre Ierusalim prooroceste
Locuitorii, sa se adune
Cu totii vorba sa asculte
A lor pacate, sa le vada
Caci uraciunile sunt multe
Cuvantul, Domnului sa-l creada
Ca pentru sangele varsat
Si-a idolilor inchinare
Ocara Domnul le-a lasat
Si vor pleca in alta tara
Iar Neamurile vor afla
De ocara, peste ei venita
A lor pedeapsa vor vedea
Caci Domnul, nicicand n-o sa minta
Pentru faradelegea lor
Cu totul vor fi pedepsiti
In mijlocul popoarelor
Vor fi dispretuiti, huliti
In Israel tot este rau
Si voievozii-sinsetati
Nu au teama de Dumnezeu
Cu sange, ei sunt adapati
Necuratia in loc de cinste
Se practica, se obisnuieste
Se lacomeste si se minte
Puterea, aici se foloseste
Se practica idolatria
Cu totii, au idolii lor
Necinstea si necuratia
E la-ndemana ,tuturor
Femeile se necinstesc
Si neamuri, intre ei se-ncurca
Parintii se nesocotesc
Si este uraciune, multa
Iar camata-i la loc de cinste
Si jafurile, tot la fel
Si cel mai mic fura si minte
La om, ii pasa doar de el
De asta, Domnu-i suparat
Si cu pedeapsa-i va lovi
Acest popor va fi spurcat
Si Domnul, il va risipi
Ca si o zgura a ajuns
Acest, popor destrabalat
Chiar daca Domnul s-a opus
Sa-l stranga l-a purificat
In mijlocul tarii aduna
Aceasta zgura, amestecata
Si foc peste ea o sa puna
Ca sa poata fi, curatata
Focul maniei ii va cerne
Si-n mijlocul lor s-or topi
Cu adevarat atunci vor crede
De Domnul, isi vor aminti
Apoi poporul ii vorbeste
Ierusalimul, sa ii spuna
In el rele se unelteste
Si fapta lui, nu este buna
Conducatorii nu sunt drepti
Si numai rele uneltesc
Se cred puternici si destepti
Pe cei saraci, ii asupresc
Mereu sunt insetati de sange
Iar vaduvele ,se-nmultesc
Iar cea ramasa sotu-si plange
Cei mari, in bogatii traiesc
Si preotii Legea incalca
Si locuri sfinte, pangaresc
Spurcat, curat,tot laolalta
Nimic, nu mai deosebesc
Sabataele nu iau in seama
Si prea mult le nesocotesc
De Dumnezeu nu mai au teama
Si in desfrau, cu toti traiesc
Iar capeteniile din tara
Sunt, lupi de sange insetati
Durerea aduna si masoara
Doar, ca ei sa fie bogati
Pe cel sarac napastuieste
Si in picioare e calcat
Pe cel strain nesocoteste
In seama nu este bagat.
Autor: Florenta Sarmasan