Domnul acum o pilda-i spune
Proorocului, ce-l asculta
Doua surori erau pe lume
Si ele, aceeasi mama aveau.
Dar prin Egipt, ele au curvit;
Una, Ohola se numea
Barbati multi aici le-au petit
Cealalta, Oholiba era.
Si fii si fiice au nascut
Si ele, viata si-au trait
Si au facut ce le-a placut
De nimenea, nu s-au sfiit.
Ohola insa intruchipa
Femeia mandra si distrata
Asta-n Samaria era
Era frumoasa, desfranata.
Pe asirieni mult i-a iubit
Pe capetenii, dregatori,
Pe cei ce straie si-au vopsit,
Pe cei tineri, atragatori.
Cu idolii lor s-au spurcat
Cu patima, mult i-a iubit
In fata lor s-a inchinat
Si a facut, tot ce-au dorit.
Dar Dumnezeu S-a suparat
Ibovnicilor ei a dat-o
Dar ei de ea s-au saturat
Cu totii, au dezonorat-o.
Si fiii ei au fost luati
Cu sabia a fost ucisa
Cu totii desconsiderati
De patima a fost invinsa.
Iar Oholiba, a ei sora
Ierusalimu-ntruchipa
Si ea pentru intaia oara,
Vedea, ce sora ei facea.
De dragoste ea s-a aprins
Pe asirieni, mult i-a iubit
Si ea narav rau a deprins
Ca a ei sora, a curvit.
Chiar pe Ohola a-ntrecut
Si iarasi s-a indragostit
De niste chipuri ce-a vazut
Pe un perete, zugravit.
Erau barbati haldei, vanjosi
In rosu, erau zugraviti
Pareau puternici, curajosi,
De ea, pe loc au fost doriti.
Soli in Haldeea a trimis
Si-n Babilon s-a desfranat
Facea ce nu era permis
Si al ei trup, a fost spurcat.
Apoi de toti s-a plictisit
De toate, era saturata.
Egiptu-n minte i-a venit,
Sa faca, ce facea odata
Autor: Florenta Sarmasan