Ma doare mult pentru pierdutii
Cari nu cunosc ce-i harul Tau
si-nconstient sunt detinutii
Voii pagane-a celui rau.
Ei Te resping cu nepasare,
Fara sa stie cat gresesc..!
Nesocotesc a Ta-ndurare
si dragostea nu-ti pretuiesc.
Ei nu-ti stiu dulcea mangaiere,
Nici pacea nu ti-o inteleg;
in clipele de grea durere,
Ca rezolvare, nu Te-aleg
instrainati de-a Ta iubire
Se simt pe dinauntru goi;
si n-au deplina fericire
Pe care Doamne-o avem noi.
Necunoscandu-te pe Tine
N-au niciun spijin in necaz;
Cand, dintre toti, Tu cel mai bine
stergi lacrima de pe-obraz
O, cat doresc sa Te cunoasca
Pe Tine, toti colegii mei
si-n mantuirea-ti sa gaseasca
Tot ceea ce-au nevoie ei !
Nu vreau la marea Judecata,
De Rai sa fie despartiti;
Ci in prezenta-ti minunata
Sa Te slavim preafericiti.
Ah, ma cuprind fiori, ma doare
si lacrimi curg pe-obraz in jos;
Te rog, fa Tu ca fiecare
Sa intre-n Raiul glorios !
Gandul acesta ma framanta
si-aceasta-i rugaciunea mea:
Descopera-le voia-ti sfanta
si da-le mantuirea Ta.
si-ajuta-ma, Te rog fierbinte,
Sa Te vestesc, la randul meu;
Prin fapte, gesturi si cuvinte
Lor sa Te-arat pe Tin€™ mereu.
Autor: Paula D.