Proorocul, inca prooroceste
Si pe un tron s-a asezat
Si Domnul aici, ii vorbeste
Tot ce mai au ei, de-ndurat
Raspuns la plangere asteapta
Domnul, lui Habacuc Ii spune
Pe tabla vorbele sa astearna
Sa scrie, tot ce El ii spune
Dar cel care e drept ,traieste
Credinta lui il va scapa
Caci Domnul totul rasplateste
Si-a lui inima, va vedea
Acel care-i beat si semet
Deloc, linistea nu o are
Si nici cel mandru si-ndraznet
Nu poate avea pace, sub soare
Ei, gaura lor o largesc
Spre a mortilor locuinta
Aduna mult, tot ce gasesc
Sa aibe spre a lor folosinta
Caci toate vrea ca sa le stranga
Ca moartea-i de nesatios
La altii ,ca sa nu ajunga
Si la ce nu-i este de folos
De ras se face, tuturor
Cu totii il, batjocoresc
De pomina in viitor
De el, cu toti isi amintesc
Chiar cei ce l-a imprumutat
La el se vor infatisa
Sa capete tot ce i-am dat
Altfel, averea-i va lua
Caci este vai de cel ce are
Si-n datorii este bagat
El, nu gaseste alinare
Ca trebuie sa dea ce-a luat
Asupritorii se trezesc
Si prada lor, el va ajunge
Cer inapoi, nu contenesc
Si a lor ura, nu se stinge
Si fiindca a fost jefuitor
Si el va fi, tot jefuit
Si criminal, raufacator
Acum, e vremea de platit
Ca silniciile facute
Nicicand nu se mai pot uita
Chiar de-s fapte mai mult trecute
De pomina-s de-a pururea
Jale va fi de cei nedrepti
Ce vor castiguri, necinstite
De cei care se cred destepti
Si cred ca au fapte nevazute
Chiar daca casa isi aseaza
Pe loc inalt de aparare
Sa spun ca aici se salveaza
Parte de ce au strans, nu are
Rusinea casei si-a croit
Popoare multe a distrus
Chiar contra sA, el a gresit
Si un pacatos, a ajuns
Chiar partea care-i asezata
Ce-n mijlocul zidului este
Lemnul din grinda ce-i legata
Jefuitorilor, da veste
Ca mare e nenorocirea
Pentru acela ce zideste
Si mare va fi tanguirea
La cel ce cu sange, manjeste
Cetatea ce-i intunecata
Cladita in nelegiuire
De sange, ea este patata
Si va ajunge la pierire.
Autor: Florenta Sarmasan