Domnul Ostirilor nu lasa
Si la popoare, Le vorbeste
Nici o cetate, nici o casa
Cu sange, nu se construieste
Si osteneala-i in zadar
Caci totul de foc va pieri
Cei ce-au luat struguri in dar
Vor arde si nu vor mai fi
Atunci, a slavei cunostiinta
Peste pamant,s-a aseza
Si absolut orice fiinta
Ce va trai, tot va vedea
Iar Domnul se va supara
Pe cei care-n betii, traiesc
Si pe acel care va da
La altii, de se ametesc
Si rade de-a lor goliciune
Dupa ce au capul, ametit
Si la batjocuri ii supune
Pe cel beat si nesocotit
Acei ce fac aceste fapte
Apoi, al lor rand va urma
Caci Domnul care vede toate
Nepedepsiti, nu-i va lasa
Si silniciile facute
Libanului, le vor plati
Si fapte rele, petrecute
Cu timpul, ii va nimici
Asupra lor, tot va cadea
Si fiarele-i vor ingrozi
Necazul il vor suporta
Si sangele, il vor plati
Si relel ce-au fost facute
Acelor, care vina n-au
Averi, ce au fost jefuite
Dovada, in contra lor stau
Si pentru idoli vor plati
Pe care cu drag i-au cioplit
Ii vor ruga, n-or auzi
Chiar de cu aur, i-au zidit
Increderea in ei si-au pus
Dar nimic,nu vor castiga
Nu vor primi nici un raspuns
Degeaba, ei se vor ruga
Caci idolii care-s cioplitit
Si cei turnati, viata n-au
Oricat de bine ar fi croiti
Sunt morti, raspuns lor nu le dau
Din aur de sunt, sau argint
N-au duh de viata, ei morti sunt
Sunt zei de aici de pe pamant
Doar Dumnezeu din cer, e sfant
El este viu, aude toate
Raspuns,doar El mai poate da
El rasplateste cum socoate
Si da oricui, ce vrea sa dea.
Autor: Florenta Sarmasan