Proorocul, mai departe spune
Totul ce Domnul ii vorbeste
Recolta nu o s-o adune
Nimica, nu se mai gaseste
Din struguri chiar nici o bobita
Si din smochine, tot asa
Nu se gaseste o faramita
Si oamenii n-au ce manca
Cei buni cu totii au plecat
Cei rai in tara au ramas
La panda stau neincetat
Pe-al sau frate sa-l prinda-n lat
Numai spre rau sunt indreptati
Si doar rau fac, necontenit
Asteapta daruri de la frati
Carmuitoru-i, lacomit
Judecatorul, la fel este
Cu toti uniti, nelegiuiesc
Pe cel sarac napastuieste
Si in incurcaturi, traiesc
Ca si un maracin inteapa
Este acel care-i mai bun
Asa ca un tufis spinos
Sunt cei care-s cinstiti si spun
Dar si ziua pedepsei vine
Cu toti atunci ser vor mira
Cu ei, nimeni nu va mai tine
Si Domnul se va supara
Nici prieteni atunci nu mai sunt
Iar rudele-s indepartate
Ei, numai rele au in gand
Si toti fac multa nedreptate
Chiar intr-acolo s-a ajuns
Ca Tatal e batjocorit
Si la batjocuri e supus
Chiar de-al sau fiu ce l-a iubit
Fata cea rea, nesocotita
Pe mama care a nascut-o
Cu rautate o asupreste
Parca nu ar fi cunoscut-o
Nu o trateaza ca pe o mama
Ce in durere a facut-o
Al ei necaz nu-l ia in seama
Al ei suspin, nu a durut-o
Atunci cand ziduri s-or zidi
Asirieni au sa soseasca
Hotarele, se vor largi
Si toate or sa se-mplineasca
Iar tara, va fi pustiita
De fapte rele ce-au facut
Si ea, va fi batjocorita
Caci ce-a spus Domnul, n-au facut
Poporul, Domnul il rapeste
In mijlocul Carmelului
Si in Basan se va cunoaste
Ca cina, pentru turma Lui
Si Neamurile vor vedea
Aceste lucruri minunate
Cu totii se vor rusina
Caci binecuvantari sunt date
Ca taratoarele vor fi
Ca serpii, ce pulberea ling
Cu teama mare vor trai
Si a lor spaime nu se sting
Dar Domnul s-a milostivi
De Iacob, mila va avea
Din nou pe ei, ii va iubi
Si mila, le va arata.
Autor: Florenta Sarmasan