Nu te mustra cugetul? Faradelegea nu te doare?
Nu simti inima cum geme cum striga dupa iertare?
Poverile nu te apasa nu simTi a morTii sufocare?
Nu-Ti ravneste sufletul a luminii splendoare?
Deschide-Ti inima azi sa intre mantuirea in ea.
Nu simTi cum se zbate? ViaTa vesnica ea vrea.
Isus a parasit slava Sa izbavirea ca sa-Ti dea.
Din imensa iubire a platit ce pacatul tau cerea.
Pacatele noastre moartea cereau ca plata.
Pe cruce Isus revarsa harul numit iarta.
si a invins in viaTa ta moartea blestemata.
Tu aseaza la altar rugaciunea necurmata.
Iubirea din Sange Sacru in numele dreptaTii,
S-a revarsat pe deplin in suvoiul bunataTii
Tesuta cu migala blandeTea-n iubirea divinitaTii,
Ne umple viaTa cu lumina vie a demnitaTii.
Nu te mustra cugetul? Faradelegea nu te doare?
Nu simti inima cum geme cum striga dupa iertare?
Ceas de ceas viaTa ravneste a iubirii candoare
Cununa faptelor bune fie-ne a luminii splendoare.
Deschide-Ti inima lasa-L pe Isus sa intre in ea.
in locul morTii iubirea imensa Ti-a dat invierea.
Deschide-Ti azi inima sa intre in ea mantuirea.
Nu simTi cum se zbate? ViaTa vesnica ea vrea.
Amin!
Autor: Dan Viorica