Sunt pamantesc, si-n firea pamanteasca
Nimic nu este bun, ca-i prea mult “EU”,
Dar mintea mea vrea sa iTi slujeasca
Ca numai Tu, doar Tu, esti Dumnezeu.
De multe ori, in viaTa-mi trecatoare,
Am tresarit cand a cantat cocosul;
Eram cuprins de-adanca remuscare
Ca in cantul lui eu auzeam reprosul.
M-am poticnit sub greul crucii mele,
Ades la poala de ispita am adumbrit;
Cocosul a cantat in clipele acele
si-n inima, regretele m-au napadit.
si-au mai cantat de multe ori cocosii
in zori de zi sau amurgit de seara
si inima-mi plangea cand pacatosii
Te-acopereau hulind, cu vorbe de ocara.
Vroiam sa fug si sa ma pot ascunde
De rai si de lumestile desfaturi;
Eu, din mijlocul acestei lumi imunde
Nu Te vedeam, dar Te simTeam alaturi.
Dar, cand ispita mi-a schimbat cararea,
Cocosul a cantat atat de mustrator
si-am auzit in viersul lui chemarea:
“intoarce-te la Mine, fiu risipitor!”
Mi-a rascolit chemarea intreaga fiinta
Dar, Tu m-ai ridicat cu mila si iubire,
Mi-ai pus in inima un duh de pocainTa,
M-ai mantuit, Isuse, c-o singura privire.
Doamne! si azi se-aud cantand cocosii
Dar, in cantul lor, parca aud mereu
A Ta dorinta vie ce cheama pacatosii
Sa se intoarca iar la Dumnezeu. Amin!
Autor: Ioan Vasiu