Si proorocii, iar s-au facut
De Mica cel din Moreset
Peste al Samariei tinut
Prin Domnu, care -I intelept
Apoi peste Ierusalim
Se mai spun inca proorocii
Proorocul este de Duh, plin
Ce-I spune Domnul, va vesti
Domnul pe inaltime umbla
Sub El, toti muntii se topesc
Iar apele incep sa curga
Vaile crapa, se adancesc
Si toate de nelegiuirea
Pe care, Iacov a facut-o,
Ca n-a pastrat oranduirea
Ce de la Domnul a primit-o
Samaria, ea se numeste
De Domnul nu a ascultat
A Lui Lege, nesocoteste
Acum, pedeapsa a capatat
Ca un morman de pietre mare
Samaria, va deveni
Si toate viile din cale
Cu pietre,s-or acoperi
Iar idolii ce sunt ciopliti
Distrusi vor fi si sfaramati
Banii castigati, necinstiti
Cu toti in foc sunt aruncati
Caci rana asta, leac nu are
Pana in Iuda se intinde
Patrunde cu putere mare
Ierusalimul, il cuprinde
In Gat, asta sa nu se stie
Iar in Aco sa nu se planga
Durere mare o sa fie
La Bet-Leafra, o sa ajunga
Safiru-i cuprins de rusine
Cei din Taanan nu ies afara
In Bet-Haet, jalea se pune
Cu toti vor sa fuga din tara
Locuitorii din Marot
De mult si-au pierdut, fericirea
Ei stau in jale, nu mai pot
Caci i-a cuprins nenorocirea
Nenorocirea s-a tot dus
Grabita, cu repeziciune
In Ierusalim a ajuns
La poarta cetatii, se pune
Cai iuti la car sa fie pusi
Caci cei din Lachis au gresit
Fiica Sionului au dus
Si cu ei,a pacatuit
Si a adus nelegiuirea
Peste intregul Israel
S-a dus linistea, fericirea
Si pacea a aplecat din el
De Moreset Domnu-i desparte
Aczibul, ce de case-i plin
De imparati va sta departe,
N-or mai avea totul din plin
Cei din Maresa vor avea
Un nou stapan ce-i va conduce
Israel, slava-si va muta
In Adulam o sa se duca
Sa-si rada parul de-ntristare
Si capul lor plesuv, sa fie
Copiii lor fara-ncetare
Sunt dusi cu toti, in robie.
Autor: Florenta Sarmasan