Muntele Casei Domnului
La urma, tot mai inalt se face
Va creste mult puterea lui
In stanca tare, se preface
Mai sus de dealuri se inalta
Iar Neamuri cu gramada vin
Aicea, Domnul Ii invata
Cararile Lui, drepte tin
Si vor veni multe popoare
Ca Legea Lui sa o-nteleaga
Cu rugaminti staruitoare
In calea Domnului ,sa creada
Cuvantul Domnului e mare
Si tuturor le este teama
Domnul va judeca popoare
Si toti vor fi luati in seama
Din sabii se vor fauri
Fiare de plug pentru arat
Iar sulitele vor servi
Ca si cosoare, de taiat
Si pacea peste tot va fi
Neamuri in liniste, traiesc
In bogatie vor trai
Si Domnului, toti se smeresc
Vita de vie si smochinul
Roade vor da, s-or inmulti
Si nu vor mai gusta veninul
Nicicum, nu se vor invrajbi
Domnul ostirilor vorbeste
Toata suflarea il asculta
Si pacea El o hotaraste
El da, prosperitate multa
Poporul Domnului asculta
Ce spune Domnul, implinesc
Ceilalti acum rataciti umbla
Si altor Dumnezei, slujesc
Iar ziua Domnului cand vine
Pe cei schiopi ii va aduna
Iar risipitii vor ramane
Un neam puternic, vor forma
Peste ei Domnul imparateste
Vor sta pe munte in Sion
Puternic, Il calauzeste
Si va ramane al lor Domn
In turnul turmei va veni
Cea ce-i fiica-n Ierusalim
Ea va striga si va jeli
Ca si cum naste un copil
Ea sufera si geme tare
Ca o femeie care naste
Dar Domnul pentru a ei purtare
Se face ca n-o mai cunoaste
Si din cetate o va scoate
Si chiar pe camp va locui
Ajunge-n Babilon, departe
Acol,Domnu-o va izbavi
Ca Neamurile-s adunate
Si impotriva ei cartesc
De Domnul toate sunt lasate
Cu totii, o nesocotesc
Doresc sa fie panagarita
Cu ochii lor ca sa se vada
A fost nedreapta, necinstita
Rusinii Domnul o lasa, prada
Dar gandurile Domnului
De oameni nu sunt cunoscute
Ca snopii in aria lui
I-a strans pe toti, pe nestiute
Iar fiica este indemnata
Un corn de fier ca sa gasesca
Si o copita aramata
Multe popoare sa zdrobeasca
Si Domnului ca sa se inchine
Averile ce le-a luat
Cu a ei putere sa sfarame
Toate, ce Domnul I-a lasat.
Autor: Florenta Sarmasan