Si Domnul inca le mai spune
Celor, ce-n Samaria stau
Ca in carlige ii va pune
Si-n unditele de pescari
Caci ei, sarmanii asupresc
De nimenea nu mai au teama
Pe ce i lipsiti, ei ii zdrobesc
Dar glasul lor pe Domnul, cheama
Cu totii vor fi lepadati
Chiar la Betel daca se duc
Si la Ghilgal de sunt manati
Ei, lepadati cu toti ajung
Chiar jetfele de-or fumega
Cu aluat ele-s facute
Domnul in seama n-a lua
Aceste jertfe-i, sunt urate
Si de pe cale sa-i introarca
Peste ei, seceta o lasa
A lor planuri rele rastoarna
Dar nu se-ntorc, caci nu le pasa
Iar seceta ii napadeste
Si toti beau apa de-mprumut
Dar, nici asta nu ii smereste
Se inraiesc parca mai mult
Rugina graului e-n lanuri
Taciunele-n ogoare, zace
Lacustele distrug pe dealuri
Printre maslini, paguba face
Ciuma, apoi i-a atacat
Iar tinerii toti au pierit
Cu sabia i-a spintecat
Inima, nu si-au despietrit
Duhoarea narile le umple
De lesuri rau mirositoare
A lor inimi sa nu se-ngamfe
Dar, tot traiesc in nepasare
I-au nimicit ca in Sodoma
Ca un taciune i-a aprins
N-au fost departe de Gomora
Caci focul, peste tot s-a stins
Dar, tot s-au incapatanat
Nu s-au intors din drumul lor
Cinste Domnului nu i-au dat
Se inchinau, idolilor
Cantec de jale Domnul face
Peste Casa lui Israel
In nepasare, tara zace
Sa asculte, ei nu vreau defel.
Autor: Florenta Sarmasan