Link-uri sponsorizate

Rostopasca




3363 vizualizari
Rostopasca 2017
Link-uri sponsorizate

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate, motiv pentru care se bucura de o apreciere crescanda in randul medicinei si tratamentelor naturiste.

Denumiri populare: ai de padure, alandurise, buruiana de cele sfinte, bureti de sangine, galbena, buruiana de negi, buruiana de pecingine, buruiana de tatarca, buruiene sfinte, calce mare, chica maramgie, crucea voinicului, galbinele, godie, harmiaiu, hilindunea, iarba randunicii, laptiuga, mac salbatec, maselarita, negeloasa, oiasca, paparuna, plescanita, salatea, scalce mare, scanteiuta, tatarcele.

In traditia populara: sucul laptos al plantei era un leac obisnuit contra negilor, punandu-se de mai multe ori pe ei. In multe parti frunzele sau telul cu care se frecau negii se arunca in locul de unde se luau. Cei care aveau pecingine se ungeau mai intai cu sucul plantei ori o spalau mai intai cu zeama calduta de rostopasca, iar dupa acea puneau frunza pe ea. Se mai facea cu planta spalaturi pe cap contra matretii. Latexul se mai punea pe bube dulci.
In multe parti se faceau cu el pansamente la umflaturi si scaldatori contra durerilor de picioare. Se mai fierbea planta si se punea cu malai la umflaturi si in comprese la ochi, pentru albeata.
Fara cerinte deosebite fata de temperatura, rostopasca necesita o temperatura de 4-6°C pentru germinatia semintelor . Cresterea si dezvoltarea plantei se face la o temperatura moderata.
Rostopasca prefera in sol si in aer un grad mai mare de umiditate, solicitand in permanenta apa, dar nu si excesul acesteia. Evitand lumina directa rostopasca se instaleaza pe soluri usoare cu suficienta materie organica, pe terenuri tasate, cu pietris si chiar cu nisipuri.
Avand o tulpina ramificata, inalta pana la 100 cm, dispers-paroasa, Rostopasca dezvolta frunze alterne, cu doua-cinci perechi segmente inegale-crenate, pe fata inferioara glabre sau dispers-paroase si flori de culoare galbena.
Ramurile si tulpinile tinere de rostopasca se recolteaza in faza de inflorire deplina, de preferat in aprilie-mai, cand planta poseda cea mai mare cantitate de principii active. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, de preferat in poduri acoperite cu tabla. Se intorc la doua-trei zile. Uscarea artificiala la 35-40°C.

Preparare si administrare
Infuzia de rostopasca se prepara din 1/2 de lingurita de planta maruntita, la 1 cana cu apa. Se administreaza cate 1-2 linguri la 3 ore.

Sirop de rostopască pentru afecţiuni hepatice
Se pune să fiarbă un litru de apă, seara, la ora 19.00 şi, după ce dă în cîteva clocote, se adaugă 5 g de rostopască mărunţită (uscată). Se acoperă vasul cu un capac şi se aşează la cald, între perne, pînă a doua zi dimineaţa, la ora 7. Atunci se strecoară şi se amestecă în 200 g miere de albine, pînă cînd se dizolvă complet şi se pune într‑o sticlă.
Din ora în oră, se ia cîte o lingură (de lemn) de sirop, de 10 ori/zi. Acest leac reface celulele hepatice. Tratamentul se poate repeta doar după şase luni de pauză.

Un aliat al ficatului
Probabil cea mai importanta utilizarea a acestei plante este cea din bolile hepatice. Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Si-e dovedit eficienta in tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare si tonice stimuleaza regenerarea celulei hepatice. Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare datorita efectelor drenoare biliare.


Te-ar putea interesa si:

Lasa un comentariu