Manuale de utilizare | Comunicate De Presa | Parteneri
Teatrul Tandarica al Teatrului Contemporan de Animatie

Imparatia Unde Oamenii Nu Visau Niciodata



DISTRIBUITI Distribuiti pe Facebook, Google+ si Twitter
1802 afisari Afisarile articolului
Imparatia unde oamenii nu visau niciodata 2015
Link-uri sponsorizate

Multe seminţii s-au perindat pe sub soare de când a fost durat acest pământ, dar niciuneia nu i-au lipsit visele.

Aţi putea crede că a existat vreodată o seminţie lipsită de acest balsam aproape nepământean? Ei bine, era odată, într-o ţară îndepărtată, un popor de oameni care nu visau niciodată. Ţara lor era împrejmuită de un brâu uriaş de piatră. Aşa fiind, nici nu puteau spera să viseze vreodată pentru că visele nu pot trăi în strânsoarea apăsătoare a unei temniţe din piatră.

Cât era ziua de mare, oamenii trebăluiau necontenit, fără a-şi lăsa o singură clipă gândurile să zburde. Truda nesuferită, precum şi neputinţa gândului de a se elibera îi ostenea atât la trup cât şi la minte, făcându-i să aştepte noaptea ca pe o binecuvântare. Cum venea timpul odihnei, îşi lăsau capul în pernă şi, vreme de câteva ore, dormeau un somn întotdeauna greu şi monoton. A doua zi se trezeau şi o luau de la capăt, mereu şi mereu, întocmai ca o moară ce se învârteşte fără cruţare, dar şi fără simţire.

Cât timp nu cunoşteau şi alt fel de viaţă, li se părea obişnuit să nu viseze. Simţeau şi ei că domneşte pretutindeni o tristeţe şi o vlăguială tot mai dăunătoare, dar nu ştiau care era pricina. Vedeau că viaţa lor, precum şi casele şi uneltele nu se schimbaseră cu nimic în ultimele sute de ani, dar nici prin gând nu le trecea care putea fi pricina. Până una-alta, între un răsărit şi un apus de soare nu se întâmpla nimic neobişnuit.

Într-una dintre zile, pe când se aflau cu toţii în faţa meselor, fiind ora prânzului, din văzduh coborî o pasăre albă, uriaşă, care purta în spate un om. Când se lăsă deasupra pământului, pasărea întinse o aripă în aşa fel încât omul să poată coborî cât mai lesne. Tânărul sosit din înaltul cerului se uită pătrunzător la oamenii ţării unde nu se visa niciodată şi spuse:

- Bine v-am găsit, oameni buni! Bucuroşi de oaspeţi?

Mesenii nu răspunseră nimic. Se uitau cu neîncredere şi cu o oarecare teamă, nevenindu-le parcă să creadă că este aievea ceea ce vedeau. Într-un târziu, un bătrân prinse curaj şi răspunse:

- Eşti pământean ca şi noi, clădit din carne şi oase, ori eşti însuşi Dumnezeu cel mare şi puternic?

- Om, ca toţi oamenii, uncheaşule. Singura mea putere este pasărea aceasta care m-a adus aici. Am găsit-o când era mică. Se rătăcise de mama ei. Am luat-o şi am îngrijit-o, întocmai ca pe un copil. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că nu se mai opreşte din creştere. În trei luni se făcuse cât casa. Vrând să-mi arate că nu este o pasăre obişnuită, la un an începu să vorbească desluşit, întocmai ca o fiinţă omenească: ,,Stăpâne, a zis, mi-ai salvat viaţa când eram fără nici un sprijin. A venit acum vremea să te foloseşti şi tu de mine. Cere-mi orice, pentru că puterile mele sunt nelimitate!

Între timp, oamenii locului se apropiară mai mult de ciudatul lor musafir. Le dispăruse teama şi acum îşi făcuse loc o curiozitate aproape copilărească.

- Şi ce anume i-ai cerut păsării? vru să cunoască bătrânul.

- Ştiam de la moşul meu că se află undeva o ţară înconjurată de munţi înalţi, cu crestele mereu înzăpezite. De când eram copil visam să ajung pe acele meleaguri, unde nu călcase nici un alt muritor.

- Visai? întrebă omul cel bătrân. Ce tâlc are acest cuvânt?

- Îmi doream nespus, răspunse oarecum mirat flăcăul, încât nu am mai stat nici măcar o clipă în cumpănă şi i-am cerut păsării să mă poarte spre acel tărâm. M-am ridicat în spatele ei şi, după un zbor în înaltul cerului, iată-mă printre voi.

O tăcere adâncă se aşternu. Nimeni nu îndrăznea să scoată o vorbă, deşi erau multe pe care nu le pricepuseră. În înfruntarea dintre curiozitate şi neputinţa de a-şi lăsa gândurile să colinde fără nici o stavilă, învinse aceasta din urmă.

Văzând că noul venit era un om paşnic, sfatul bătrânilor acelei ţări hotărî să îi ofere ospitalitatea. De atunci, tânărul călător al văzduhului rămase printre noii lui prieteni. Umbla de colo până colo, privind cu interes atât oamenii, cât şi locurile. Simţind brâul acela de piatră care împrejmuia ţara, începu să trăiască cu teama că, într-o zi, va rămâne fără aer şi se va sufoca.

- Cum puteţi trăi veşnic închişi între zidurile cele înalte până la cer? întrebă el. Nu vă simţiţi stingheri, nu pricepeţi că sunteţi prizonieri într-o închisoare unde nu pătrunde niciodată suficientă lumină?
{pagebreak}
- N-avem defel astfel de gânduri. Până să soseşti pe meleagurile noastre credeam că suntem singurii oameni de pe acest pământ. De fapt, ce folos să aflăm adevărul dacă tot nu ne face trebuinţă?

- Bine, nu se lăsă băiatul, dar poate că aţi fi avut de învăţat lucruri folositoare dacă aţi fi cunoscut şi alţi oameni. Viaţa voastră poate că ar fi fost mai bună şi mai frumoasă!

- De ce să fie altfel, dacă până acum a fost croită pe măsura dorinţelor noastre?

- Oare chiar este croită pe măsura dorinţelor voastre?

Omul nu mai răspunse nimic. Se aplecă asupra lucrului său, făcând să dispară orice urmă de preocupare de pe faţa lui. Părea o statuie ale cărei mâini începuseră să se mişte prin cine ştie ce minune.

,,Neobişnuiţi oameni, gândi băiatul în sinea lui. Cu toate acestea, începuse să simtă o milă nesfârşită pentru ei. Văzâdu-i cum se chinuie să macine boabele de grâu cu ajutorul unei râşniţe din piatră, merse de-a lungul unui fir de apă, până ce găsi un loc numai bun pentru ridicarea unei mori. După ce găsi locul cu pricina, căzu pe gânduri, încercând să-şi închipuie cum ar aşeza-o mai bine. Când văzu cu ochii minţii ceea ce dorea, zâmbi mulţumit. Cei din jur îl urmăriseră cu surprindere, fără să priceapă de ce a stat minute în şir nemişcat şi, mai cu seamă, de ce zâmbea de unul singur. Cu toate acestea, nu îndrăzni nimeni să îl întrebe ceva.

În numai câteva zile, oaspetele reuşi, ajutat şi de ceilalţi, să ridice o minunăţie de moară. Când văzură bieţii oameni la ce foloseşte, crezură cu adevărat că tânărul lor oaspete fusese totuşi trimis de Bunul Dumnezeu. Cum prinseseră drag de el, mai marii ţării se strânseră laolaltă, îl chemară şi îi spuseră:

- Dragul nostru, am dori să cunoşti cât de mult preţuim binele pe care ni l-ai făcut şi cât de mare este grija pe care ţi-o purtăm. Oamenii noştri au băgat de seamă că, de la un timp, eşti cam bolnav şi am vrea să te arătăm celei mai mari vindecătoare din ţară.

- Eu, bolnav? se minună flăcăul.

- Fără îndoială, altfel de ce ai rămâne minute în şir cu privirea aţintită undeva departe?

- Bunii mei prieteni, râse tânărul, acelea sunt clipele în care gândurile mele sunt lăsate libere. Bunăoară aşa s-a născut ideea acelei mori.

- Vrei să spui că în clipele în care tu stai de pomană născoceşti asemenea lucruri?

- Desigur, aşa au apărut toate lucrurile făcute de om. Puterea gândului este mai mare decât aţi putea crede. Totul este să nu îi puneţi stavilă atunci când trebuie să îl lăsaţi slobod.

Mult s-au minunat când au auzit asemenea cuvinte. Încă o dată, aveau temei să creadă că în faţa lor nu se găsea un om obişnuit.

Într-o noapte, tânărul nostru avu un coşmar îngrozitor. Se făcea că se află pe spatele păsării sale uriaşe şi că aceasta îl azvârle într-o prăpastie fără fund. Înspăimântat de vis, se trezi în toiul nopţii cu câţiva oameni lângă el.

- Ce s-a întâmplat, dragul meu? îl întrebă cineva. Oare a pătruns vreun duh necurat în sufletul tău şi nu-ţi dă pace?
{pagebreak}
- Nici vorbă, îi linişti el, dezmeticindu-se. Am avut un vis urât.

- Un vis? Prin urmare tu poţi avea asemenea vise şi noaptea?

- Mai cu seamă noaptea, numai că visele nopţii nu cunosc nici un stăpân. De aceea, se nimereşte uneori să visezi şi ce nu îţi place. Aşa am păţit-o eu mai înainte.

,,Măi, să fie! Curios mai este şi tânărul acesta, gândiră oamenii care nu ştiau să viseze. Dacă îşi pierde vremea cu vise şi ziua şi noaptea, când mai are timp să facă şi altceva?

Şi totuşi, timp avea din belşug. Pusese să se ridice şi alte mori, aşa încât râşniţele de piatră fuseseră aruncate şi în curând uitate. Apoi, îi învăţă să clădească poduri durabile peste cursurile de apă, să coacă oalele în cuptoare spre a le face mai durabile şi câte, câte altele! De fiecare dată, înainte să clădească ceva, cădea pe gânduri. Oamenii nu se mai mirau, iar în clipa în care îl vedeau zâmbind, ştiau că în mintea lui se conturase iarăşi ceva folositor pentru ei.

Cu fiecare zi, oamenii care nu visau preţuiau tot mai mult puterea gândului şi a viselor şi, în egală măsură, îşi dădeau seamă că, fără ele, erau ca nişte păpuşi din lut mişcate de colo până colo de o mână nevăzută. Pe negândite, în mintea lor se născu întrebarea dacă ei vor putea visa vreodată. Se strânseră iarăşi laolaltă, în frunte cu cei mai bătrâni şi mai înţelepţi oameni ai ţării, şi îl întrebară pe oaspetele lor ceea ce îi neliniştea. Ba, încă, un înţelept îl întrebă şi mai mult:

- Spuneai că lucrările făcute de om s-au născut prin puterea gândurilor. Înseamnă că înaintaşii noştri, care ne-au lăsat moştenire uneltele, casele, precum şi bruma de cunoştinţe pe care o avem, au cunoscut această putere? Este oare cu putinţă ca ei să fi fost oameni ca toţi ceilalţi, iar mai târziu să-şi fi pierdut, cine mai ştie de ce, putinţa de a visa?

- Este neîndoielnic că aşa s-a întâmplat, zise băiatul.

- Să nădăjduim, atunci, că într-o zi ne vom recăpăta puterea de a visa?

- Oameni buni, zise pasărea uriaşă care, de când apăruse pe acel tărâm nu scosese nici un cuvânt, în zborurile mele am aflat că strămoşii voştri şi-au pierdut darul visării în clipa în care, în jurul ţării lor au început să crească aceşti munţi înalţi. Singurătatea şi lipsa puterii de a vedea departe, către linia orizontului, au făcut ca în fiecare zi să moară câte un vis. Nu peste multă vreme, înaintaşii voştri nici nu mai ştiau ce înseamnă a visa.

- Dar ce ne rămâne de făcut, pentru că nici aşa nu putem rămâne?

- Aşteptaţi, le spuse pasărea. Eu şi cu stăpânul meu ne vom îngriji de toate. Hai, stăpâne, urcă pe spatele meu, că avem lung drum de făcut!

Flăcăul urcă, aşa cum i se ceruse şi cât ai clipi din ochi se aflau deja în înaltul cerului.

Zbură pasărea cea albă cale lungă, lăsând în urmă ţări nenumărate până când ajunse într-o ţară frumoasă cum nu erau multe în lume.

- Stăpâne, vezi către miazănoapte un castel de culoarea aurului strălucitor?

- Îl văd, răspunse băiatul.

- Ei bine, acolo trăieşte Zâna Viselor. Coboară şi cere-i câteva seminţe de mac, din cele fermecate.

Îl lăsă la pământ şi, în timpul cel mai scurt, se înfăţişă înaintea Zânei.

- Zână a Viselor, dă-mi câteva seminţe de mac din cele fermecate, şi îţi voi rămâne recunoscător toată viaţa.

- Îţi dăruiesc cu toată inima lucrul pe care mi-l ceri, întrucât aşteptam de mult amar de timp să pot înfăptui ceva pentru nefericiţii aceia.

Băiatul îşi luă seminţele, mulţumi Zânei şi se înapoie la pasărea cea puternică.

- Bună treabă ai făcut, stăpâne. Acuma ţin-te bine, că am să zbor mai iute decât gândul.
{pagebreak}
Nu trecu mult şi se aflau deja deasupra ţării oamenilor fără vise.

- Fierbe seminţele de mac şi dă fiecăruia să bea câte o gură din fiertura obţinută. Îi va cuprinde un somn lung şi odihnitor, în care vor avea cele mai frumoase vise. Între timp, eu plec să îmi aduc surioarele. Împreună, trag nădejde să urnim din loc munţii aceştia înalţi.

Ajuns printre noii săi prieteni, băiatul le împărţi din fiertura miraculoasă, care îi adormi de îndată.

Cât dură somnul lor, pasărea fermecată veni cu suratele sale şi apucară cum putură de munţi, târându-i uşor, uşor, până la capătul lumii. Numai într-o parte a ţării au lăsat, totuşi, un munte ca să nu le lipsească cu desăvârşire.

Când s-au trezit, oamenii aveau feţele îmbujorate de o plăcere cum nu mai trăiseră nicicând. Pentru întâia dată, gustaseră din plăcerea atât de sfântă a visului. Văzând că a dispărut şi brâul de piatră care înconjura altădată ţara, se simţiră cu adevărat eliberaţi. De acum, nici privirea şi nici gândul nu le mai erau stăvilite.

Mulţumit de misia îndeplinită, băiatul încălecă pasărea uriaşă şi se grăbi să se întoarcă în ţara sa, acolo unde oamenii gustaseră dintotdeauna din dulceaţa visului.


Vezi Galeria Foto

Cel mai bun loc din Romania unde sa-i sustii pe tricolori pentru meciurile de la Euro! 2015 Bucuresti

Viata niciodata nu e dreapta 2015 Bucuresti

Drumul catre casa unui prieten nu este niciodata lung - Proverbe despre prietenie 2015 Bucuresti

Link-uri sponsorizate



Subiecte pe aceeasi tema din Povesti pentru copii

Gasca de aur


Poveste Gasca de Aur - de Fratii GrimmA fost odata un om si omul asta avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre ...

Ploaia de stele


Poveste Ploaia de Stele - de Fratii GrimmEra odata o fetita careia ii murisera mama si tata si ea ramasese asa de saraca, incat nu mai avea nicio camaruta unde sa locuiasca, nici un pat unde sa doarma, in sfarsit, nimic altceva decat hainele de pe ea si bucatica de paine ...

Casuta din padure


Povestea Casuta din padure - de Fratii GrimmA fost odata un taietor de lemne tare nevoias, si taietorul asta traia cu nevasta si cele trei fetite ale lor intr-un bordei, la marginea unui codru unde arareori calca picior de om. Si intr-o ...

Muzicantii din Bremen


A fost odata un om si omul asta avea un magar, care de ani si ani tot carase la moara saci cu graunte. Dar de la un timp bietului dobitoc i se imputinasera puterile si nu mai ...

Bobocul de rata cel urat


de Hans Christian AndersenCe frumos era la tara! Era in mijlocul verii; graul isi legana spicele-i galbene, ovazul era inca verde, si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii, vorbind in ...

Praslea cel voinic si merele de aur de Petre Ispirescu


A fost odata ca niciodata... Era odata un imparat puternic si mare si avea pe langa palaturile sale o gradina frumoasa, bogata de flori si mestesugita nevoie mare! Asa gradina nu se mai vazuse pana atunci, p-acolo. in fundul gradinei avea si un mar care facea mere de aur si, de cand il avea el, nu ...

Capra cu trei iezi de Ion Creanga


Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau; iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea : Sunt cinci degete la o mana si nu samana toate unul cu altul. Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice : - Dragii ...

Zana zorilor


A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.A fost odată un împărat, - un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte.Unii ziceau că ar ...

Pacala in satul lui


I se urâse şi lui Pacală să tot umble răzleţ; prin lume, aşa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile altora şi să râdă de prostia oamenilor. Se hotărî dar să se facă şi el om aşezat ca toţ;i oamenii de treabă, să-şi întemeieze casa ...

Floarea intelepciunii si iarba puterii


Într-un sat neştiut de nimeni îşi duceau liniştitele zile ale bătrâneţii doi oameni nevoiaşi, dar buni la suflet precum pâinea scoasă din cuptor. Trudiseră din greu o viaţă întreagă, însă altă agoniseală nu aveau decât o cocioabă, cât să nu-i ...

Domnul Vucea


Auzisem eu de turci, de muscali şi de nemţii cu coadă; ziua, la miaza-mare, îi vedeam înaintea ochilor cu paloşe late, cu suliţe lungi, călări pe cai, sărind gardurile mahalalei, ca şi cum ar fi sărit o dâră de bou; îi vedeam robind roate de copii şi ...

Bunica


O vaz, ca prin vis. O vaz limpede, asa cum era. Nalta, uscativa, cu parul alb si cret, cu ochii caprui, cu gura stransa si cu buza de sus crestata in dinti de pieptene, de la nas in jos. Cum daschidea poarta, ii saream inainte. Ea baga binisor mana in san si-mi zicea:- ...

Bursierul


Din maidanele, vara impodobite cu flori si iarna cu zapada, de la umbra castanilor verzi si stufosi, unde se adunau batranii cu snoavele lor, de la vatra cu jeratic clipind ca niste ochi de aur, in jurul careia se prigoreau bunele mele surori, din atatea cantece, si ...

Hagi Tudose


Dincolo de "Crucea de peatră", d-a stânga Şoselei Vitanului, se ridică biserica "Sfânta Troiţa". Mândreţe de biserică. Ce zugrăveli, pe dinăuntru şi pe dinafară, cum arar se mai pomenesc numai la bisericile din vechime. Dar de asculţi la troiţeni, mai ...

Micul Print de Antoine de Saint Exupery


Capitolul IOdata, pe vremea cand aveam eu 6 ani, am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre padurile virgine, numita "Intamplari traite". Infatisa un sarpe boa, care inghitea o fiara salbatica. Iata copia acelui desen.In cartea, aceea se spunea: "Serpii boa isi inghit ...

Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat


A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea ...

Povestea lui HarapAlb


Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi ...

Crăiasa Albinelor


 Au fost odata doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti. ...

Intalnire cu Lizuca


Intalnire cu Lizuca Era vara! Luasem vacanta .Nerabdatoare, am deschis cartile de la premiera. Am vrut sa citesc ,,Dumbrava Minunata'', dar am adormit. Se facea ca eram ...

Printesa bob de mazare


A fost odata ca niciodata un tanar print, care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Calatoria a fost foarte lunga, dar nici una dintre printese ...

Masuta fermecata


A fost odata ca niciodata un taran sarac care avea trei fii. Erau saraci lipiti pamantului si abia isi mai duceau traiul de azi pe maine. Asa ca, intr-o buna zi, cei trei baieti sa hotarara sa invete o meserie si plecara in lume sa-si ...

Mica Sirena


Departe, departe in largul marii, apa-i albastra ca floarea albastrelelor, limpede ca cel mai curat cristal, si asa de adanca, incat niciodata vreo ancora nu i-a dat de fund, si ar trebui sa pui nenumarate turnuri de biserici unele peste ...

Canuta om sucit


A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare, când se pornise o zloată grozavă. Paştele în anul acela ...

Motanul incaltat


Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tanar nu-i ramase decat motanul.Mezinul ...

Croitorul cel viteaz


Într-o dimineaţă de vară, un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. Cosea de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură.Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă ...

Florita din codru


A fost ce-a fost, daca n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. In mijlocul codrilor, langa drumul cel mare, langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai, era odinioara o crasma. La crasma aceea era o crasmarita; ...

Puiul


Sandi, sa asculti pe mamicaIntr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva ...

Prostia omenesca


A fost odata, cand a fost, ca, daca n-ar fi fost, nu s-ar povesti.Noi nu suntem de pe cand povestile, ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile, de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si ...

Pasarea maiastra


A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de ...

Povestea fulgului de zapada


Era odata, demult, tare demult, o fetita care se numea Roua. Roua se nascuse in casa ...

Ali baba si cei 40 de hoti


Traia odata in Persia, in vremuri de demult, un om pe nume Ali Baba. Era taietor de lemne si isi castiga tare greu painea zilnica din vanzarea ...

Aladin si lampa fermecata


Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. El era tare sarac si-si petrecea ...

Secretul lui Mos Craciun


...

Punguta cu doi bani


...

Broasca testoasa cea fermecata


A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea ...

Gargaunele si Capcaunul


A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. La poalele unui munte era un sat, in care oamenii traiau foarte fericiti. Pana intr-o zi, cand in varful muntelui s-a stabilit un capcaun. Si acest capcaun cobora in fiecare zi in sat si lua cate un copil pe care ...

Fata babei si fata mosneagului


Erau odată un moşneag şi-o babă, şi moşneagul avea o fată, şi baba tot o fată. Fata babei era slută, leneşă, artagoasa şi rea la inimă, dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara in laţ, lăsând tot ...

Frumoasa si Bestia


Un negustor foarte bogat, tata a trei baieti si trei fete, dintre care doua orgolioase si ingamfate, iar a treia foarte frumoasa, pe cat de frumoasa pe atat de inteleapta, pierdu ...

Degetica


Era odata o biata femeie saraca, traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa, care sa-i fie sprijin la batranete. Se duse intr-o zi in padure, acolo intalni ...

Alba ca Zapada si cei 7 pitici


Intr-o zi de iarna, o regina frumoasa si inteleapta, care statea la fereastra si ...

La cirese


Odata, vara, pe-aproape de Mosi, ma furisez din casa si ma duc, ziua miaza-mare, la mos Vasile, fratele tatei cel mai mare, sa fur niste cirese; ...

Greuceanu


A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; ...

Zana Muntilor


A fost odata un imparat foarte viteaz; toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atat era de drept si intelept. Cand se isca sfada intre dansii si, cum zicea el, asa se si facea, fiindca era judecator drept si ...

Povestea Privighetorii


Acum mult timp, in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume, fiind construit in intregime din portelan delicat. In ...

Spaima Zmeilor


A fost odata ce-a fost; a fost un om si-o femeie, barbat si muiere, oameni de treaba, el bun si ea cuminte, incat li se dusese vestea ca traiesc bine si toti se bucurau cand ...

Pupaza din tei


Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn, cu vai-nevoie, zicandu-mi: Scoala, duglisule, ...

Ivan Turbinca


Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Şi rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Şi slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Şi mai-marii lui, văzându-l că şi-a făcut datoria de ostaş, l-au slobozit ...

Tinerete fara batranete si viata fara de moarte


A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; ...

Pacala


Un negustor, umblând prin mai multe sate şi oraşe, ca să cumpere grâu, păpuşoi şi ...

Pestisorul de Aur


A fost o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu ...
Cautari frecvente similare temei articolului Imparatia unde oamenii nu visau niciodata::
niciodataoameniiunde se afla punctul gde unde vine numele stanciu
unde este punctul gde unde vine numele stanciu"
Ai citit:
Multe seminţii s-au perindat pe sub soare de când a fost d
. Daca ti-a placut, te rugam sa ii dai Like si Share pe Facebook! Multumim!

Postat in Povesti pentru copii pe 2009-10-17
Tag
Ne gasesti pe:
CopiiSiMamici.ro Google+CopiiSiMamici.ro RSS CopiiSiMamici.ro pe Facebook
CopiiSiMamici.ro pe Twitter
Sarcina pe saptamani
Galerii Foto
Analize sarcina
Diversificarea alimentatiei
Citate
Teme abordate
Copii
Mame
Sarcina
Nastere
Educatie
Dictionar
Dictionar De Vise
Alte informatii:
CONTACT si PUBLICITATE pe site
Despre Noi
Informatii Cookies
Iti mai oferim:
Coloreaza Online
Planse de Colorat
Videoclipuri
Calculator Sarcina
Calculator Culoarea Ochilor Bebelusului
Calculator Calorii
Calculator: Baietel sau Fetita
Calculator Varsta
Emoticoane Facebook
Evenimente
Copyright © 2009 - 2015 SC STILART SOFTWARE SRL - Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site se pedepseste conform legilor in vigoare