Fata babei si fata mosului

Fata babei si fata mosului 2017
Erau odat? un mo?neag ?i-o bab?, ?i mo?neagul avea o fat?, ?i baba tot o fat?. Fata babei era slut?, lene??, artagoasa ?i rea la inim?, dar, pentru c? era fata mamei, se alinta cum s-alint? cioara in la?, l?snd tot greul pe fata mo?ului. Fata mo?neagului ns? era frumoas?, harnic?, ascult?toare, blanda ?i bun? la inim?. Dumnezeu o mpodobise cu toate darurile cele bune ?i frumoase. Dar aceast? fat? bun? era horopsit? ?i de sora cea de scoar??, ?i de mama cea vitreg?, noroc de la Dumnezeu c? era o fat? robace ?i r?bd?toare, c?ci altfel ar fi fost vai ?i amar de pielea ei.

Fata mo?neagului la deal, fata mo?neagului la vale, ea dup? g?teje prin p?dure, ea cu t?buie?ul n spate la moar?, ea, n sfr?it, n toate p?r?ile dup? treab?. Ct era ziulica de mare, nu-?i mai oprea picioarele, dintr-o parte venea ?i-n alta parte se ducea. ?-apoi baba ?i cu odorul de fiic?-sa tot crtitoare ?i nemul?umitoare erau. Pentru bab?, fata mo?neagului era piatr? de moar? n cas?, iar fata ei - busuioc de pus la icoane.

Cnd se duceau amndou? fetele n sat la ?ez?toare seara, fata mo?neagului nu se ncurca, ci torcea cte-un ciur plin de fuse, iar fata babei ndruga ?i ea cu mare greu cte-un fus, ?-apoi, cnd veneau amndou? fetele acas? noaptea trziu, fata babei s?rea iute peste prlaz ?i zicea fetei mo?neagului s?-i dea ciurul cu fusele, ca s?-l ?ie pn? va s?ri ?i ea. Atunci fata babei, viclean? cum era, lua ciurul ?i fuga n cas? la bab? ?i la mo?neag, spunnd c? ea a tors acele fuse. n zadar fata mo?neagului spunea n urm? c? acela este lucrul minilor sale, c?ci ndat? o apucau de obraz baba ?i cu fiic?-sa ?i trebuia numaidect s? r?mie pe-a lor. Cnd veneau duminica ?i s?rb?torile, fata babei era mpopo?at? ?i netezit? pe cap, de parc-o linseser? vi?eii. Nu era joc, nu era clac? n sat la care s? nu se duc? fata babei, iar fata mo?neagului era oprit? cu asprime de la toate aceste. ?-apoi, cnd venea mo?neagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbl? meli?a, c? fata mosului nu ascult?, c?-i u?ernic?, c?-i lene??, c?-i soi r?u... c?-i laie, c?-i b?laie, ?i c? s-o alunge de la cas?, s-o trimit? la slujb? unde o ?ti, c? nu-i de chip s-o mai ?ie, pentru c? poate s? nn?r?veasc? rau ?i pe fata ei.

Mo?neagul, fiind un gur?-casc?, sau cum a-ti vrea s? ii zice?i, se uita n coarnele ei, ?i ce-i spunea ea sfnt era pentru el. Din inim?, bietul mo?neag poate ca ar fi mai zis cte ceva, dar acum apucase a cnta g?ina la casa lui, ?i cuco?ul nu mai avea nici o trecere, ?-apoi, ia s?-l fi pus p?catul s? se ntreac? cu dedeochiul, c?ci baba ?i cu fiic?-sa l umplea de bogdaproste.
ntr-una din zile, mo?neagul, fiind foarte am?rt de cte-i spunea baba, chem? fata ?i-i zise:
- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune baba de tine: c? n-o ascul?i, c? e?ti rea de gur? ?i nn?r?vit? ?i c? nu este de chip s? mai stai la casa mea, de-aceea du-te ?i tu ncotro te-a ndruma Dumnezeu, ca s? nu se mai fac? atta glceav? la casa asta, din pricina ta. Dar te sf?tuiesc, ca un tat? ce-?i sunt, c?, ori?iunde te-i duce, s? fii supus?, blajin? ?i harnic?, c?ci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o, c-a mai fost ?i mila p?rinteasc? la mijloc!... dar printre str?ini, Dumnezeu ?tie peste ce soi de s?mn?? de oameni ai da, ?i nu ?i-or putea r?bda cte ?i-am r?bdat noi.

Atunci sarmana fat?, v?znd c? baba ?i cu fiic?-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, s?rut? mna tat?-s?u ?i, cu lacrimi n ochi, porne?te n toat? lumea, dep?rtndu-se de casa p?rinteasc? f?r? nici o n?dejde de ntoarcere! ?i merse ea ct merse pe-un drum, pn? ce, din ntmplare, i ie?i nainte o c??elu??, bolnav?  ?i slab? de-i num?rai coastele, ?i cum v?zu pe fat?, i zise:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, fie-?i mil? te rog de mine ?i m? grije?te, c? ?i-oi prinde ?i eu bine vreodat?!
Atunci fetei mosului i se f?cu mil? ?i, lund c??elu?a, o sp?l? ?i-o griji foarte bine. Apoi o l?s? acolo ?i-?i c?ut? mai departe de drum, mul?umit? fiind n suflet c? a putut s?vr?i o fapt? bun?.

Nu merse ea tocmai mult, ?i numai iaca ce vede un p?r frumos ?i nflorit, dar plin de omizi. P?rul, cum o vede pe fat?, zice:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, te rog grije?te-m? ?i cur???-m? de omizi, c? ?i-oi prinde ?i eu bine vrodat?!
Fata, harnic? cum era, cur??? p?rul de usc?turi ?i de omizi cu mare ngrijire ?i apoi se tot duce nainte s?-?i caute st?pn.

?i, mergnd ea mai departe, numai iata ce vede o fntn? mlit? ?i p?r?sit?. Fntna atunci zice:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, te rog ngrije?te-m?, c? ?i-oi prinde ?i eu bine vrodat?!
Fata curata fntna ?i-o grije?te foarte bine, apoi o las? ?i-?i caut? de drum.

?i, tot mergnd mai departe, numai iaca ce d? de-un cuptor nelipit ?i mai-mai s? se naruiasca. Cuptorul, cum vede pe fat?, zice:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, te rog lipe?te-m? ?i grije?te-m?, c? poate ?i-oi prinde ?i eu bine vrodat?!
Fata, care ?tia c? de f?cut treab? nu cade coada nim?nui, ?i suflec? repede mnecile, c?lc? lut ?i lipi cuptorul, l humui ?i-l griji, de-?i era mai mare dragul s?-l prive?ti! Apoi ?i sp?l? frumu?el minile si picioarele de lut ?i porni iar??i la drum.

?i mergnd ea acum ?i zi ?i noapte, nu ?tiu ce f?cu, c? se r?t?ci, cu toate aceste, nu ?i-a pierdut n?dejdea n Dumnezeu, ci merse tot nainte pn? ce, ntr-una din zile, dis-diminea??, trecnd printr-un codru ntunecos, d? de-o poian? foarte frumoas?, ?i n poian? vede o c?su?? umbrit? de ni?te lozii pletoase, ?i cnd se apropie de acea cas?, numai iaca o bab? ntmpin? pe fat? cu blnde?e ?i-i zice:
- Da' ce cau?i prin aceste locuri, copil?, ?i cine e?ti?
- Cine s? fiu, m?tu??? Ia, sunt o fat? s?rac?, f?r? mam? ?i f?r? tat?, pot zice, numai Cel-de-sus ?tie cte-am tras de cnd mama care m-a f?cut si a pus minile pe piept! St?pn caut ?i, necunoscnd pe nimeni ?i umblnd din loc n loc, m-am r?t?cit. Dumnezeu ns? m-a indrumat de-am nimerit la casa dumitale ?i te rog s?-mi dai s?l??luire.
- S?rman? fat?! zise b?trna. Cu adev?rat numai Dumnezeu te-a ndreptat la mine ?i te-a sc?pat de primejdii. Eu sunt sfnta Duminic?, sluje?te la mine ast?zi ?i fii ncredin?at? c? mine n-ai s? ie?i cu minile goale din casa mea.
- Bine, m?icu??, dar nu ?tiu ce treburi am s? fac.
- Ia, s?-mi iei copila?ii, care dorm acum, ?i s?-i hr?ne?ti, apoi s?-mi faci bucate, ?i, cnd m-oi ntoarce eu de la biseric?, s? le g?sesc nici reci, nici fierbin?i, ci cum s mai bune de mncat.

?i, cum zice, b?trna porne?te la biseric?, iar? fata suflec? mnecile ?i s-apuc? de treab?. nti ?i-nti face l?utoare, apoi iese afar? ?i ncepe a striga:
- Copii, copii, copii! Veni?i la mama s? v? l?ie! ?i cnd se uit? fata, ce s? vad?? Ograda se umpluse ?i p?durea fog?ia de-o mul?ime de balauri ?i de tot soiul de jivine mici ?i mari! ns?, tare n credin?? ?i cu n?dejdea la Bunul Dumnezeu, fata nu se sperie, ci le lua pe cte una ?i le ngrije?te ct nu se poate mai bine. Apoi s-apuc? de f?cut bucate, ?i cnd a venit sfnta Duminic? de la biseric? ?i a v?zut copiii l?u?i frumos ?i toate trebile bine f?cute, s-a umplut de bucurie, ?i dup? ce-a ?ezut la mas?, a zis fetei s? se suie n pod ?i s?-?i aleag? de-acolo o lad?, care-a vrea ea, ?i s? ?i-o ia ca simbrie, dar s? n-o deschid? pn-acas?, la tat?-s?u. Fata se suie n pod ?i vede acolo o mul?ime de l?zi: unele mai vechi ?i mai urte, altele mai noi ?i mai frumoase. Ea, ns?, nefiind o fire lacom?, isi alege pe cea mai veche ?i mai urt? dintre toate. ?i cnd se d? cu dnsa jos, sfnta Duminic? cam ncre?e?te din sprncene, dar n-are ncotro. Ci binecuvnteaz? pe fat?, care ?i ia lada n spate ?i se ntoarce spre casa p?rinteasc? cu bucurie, tot pe drumul pe care venise.

Cnd, pe drum, iaca cuptorul grijit de dnsa era plin de pl?cinte crescute ?i rumenite... ?i m?nnc? fata la pl?cinte, ?i m?nnc?, pana se satura bine, apoi ?i mai ia cteva la drum ?i porne?te.
Cnd, mai ncolo, numai iata ca fntna ingrijit? de dnsa era plin? pn?-n gur? cu ap? limpede cum i lacrima, dulce ?i rece cum i ghea?a. ?i pe colacul fntnii erau dou? pahare de argint, cu care a b?ut la ap? pn? s-a r?corit. Apoi a luat paharele cu sine ?i a pornit nainte.
?i mergnd mai departe, iata ca p?rul ingrijit de dnsa era nc?rcat tot de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, ?i dulci ca mierea. P?rul, v?znd pe fat?, ?i-a plecat crengile-n jos, ?i ea a mncat la pere ?i ?i-a luat la drum cte i-au trebuit.
De-acolo mergnd mai departe, iata ca se ntlne?te ?i cu c??elu?a, care acum era voinic? ?i frumoas?, iar? la gt purta o salb? frumoasa de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mul?umire pentru c? a c?utat-o la boal?. ?i de aici, fata, tot mergnd nainte, a ajuns acas? la tat?-s?u.

Mo?neagul, cnd a v?zut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi ?i inima de bucurie. Fata atunci scoate salba ?i paharele cele de argint ?i le d? t?tne-s?u, apoi deschiznd lada mpreun?, nenum?rate herghelii de cai, cirezi de vite ?i turme de oi ies din ea, nct mo?neagul pe loc a ntinerit, v?znd attea bog??ii! Iar? baba a r?mas op?rit? ?i nu ?tia ce s? fac? de ciud?. Fata babei atunci ?i-a luat inima-n din?i ?i a zis:
- Lasa, mam?, c? nu-i pr?dat? lumea de bog??ii, m? duc s?-?i aduc eu ?i mai multe de atat.

?i cum zice, porne?te cu ciud?, tr?snind ?i plesnind. Merge ?i ea ct merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mo?neagului, se ntlne?te ?i ea cu c??elu?a cea slab? ?i bolnav?, d? ?i ea de p?rul cel ticsit de omide, de fntna cea mlit? ?i seac? ?i p?r?sit?, de cuptorul cel nelipit ?i aproape s? se risipeasc?, dar cnd o roag? ?i c??elu?a, ?i p?rul, ?i fntna, ?i cuptorul ca s? ngrijeasc? de dnsele, ea le r?spundea cu ciud? ?i n b?taie de joc:
- Da' cum nu!? c? nu mi-oi fe?teli eu mnu?ele t?tucu?ei ?i a muicu?ei! Multe slugi a?i avut ca mine?
Atunci, cu toatele, ?tiind c? mai u?or ar putea c?p?ta cineva lapte de la o vac? stearp? dect s? te ndatoreasc? o fat? alintat? ?i lene??, au l?sat-o s?-?i urmeze drumul n pace ?i n-au mai cerut de la dnsa nici un ajutor.

?i mergnd ea tot nainte, a ajuns apoi ?i ea la sfnta Duminic?, dar ?i aici s-a purtat tot ursuz, cu obr?znicie, alintata ?i proste?te. n loc s? fac? bucatele bune ?i potrivite ?i s? l?ie copiii sfintei Duminici cum i-a l?ut fata mo?neagului de bine, ea i-a op?rit pe to?i, de ?ipau ?i fugeau nebuni de usturime ?i de durere. Apoi bucatele le-a f?cut afumate, arse ?i sleite, de nu mai era chip s? le poat? lua cineva n gur?... ?i cnd a venit sfnta Duminic? de la biseric?, ?i-a pus minile in cap de ceea ce-a g?sit acas?. Dar sfnta Dumin

Lasa un comentariu