728 x 90

Fata babei si fata mosului

Fata babei si fata mosului 2017
Erau odat? un mo?neag ?i-o bab?, ?i mo?neagul avea o fat?, ?i baba tot o fat?. Fata babei era slut?, lene??, artagoasa ?i rea la inim?, dar, pentru c? era fata mamei, se alinta cum s-alint? cioara in la?, l?sând tot greul pe fata mo?ului. Fata mo?neagului îns? era frumoas?, harnic?, ascult?toare, blanda ?i bun? la inim?. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune ?i frumoase. Dar aceast? fat? bun? era horopsit? ?i de sora cea de scoar??, ?i de mama cea vitreg?, noroc de la Dumnezeu c? era o fat? robace ?i r?bd?toare, c?ci altfel ar fi fost vai ?i amar de pielea ei.

Fata mo?neagului la deal, fata mo?neagului la vale, ea dup? g?teje prin p?dure, ea cu t?buie?ul în spate la moar?, ea, în sfâr?it, în toate p?r?ile dup? treab?. Cât era ziulica de mare, nu-?i mai oprea picioarele, dintr-o parte venea ?i-n alta parte se ducea. ?-apoi baba ?i cu odorul de fiic?-sa tot cârtitoare ?i nemul?umitoare erau. Pentru bab?, fata mo?neagului era piatr? de moar? în cas?, iar fata ei - busuioc de pus la icoane.

Când se duceau amândou? fetele în sat la ?ez?toare seara, fata mo?neagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga ?i ea cu mare greu câte-un fus, ?-apoi, când veneau amândou? fetele acas? noaptea târziu, fata babei s?rea iute peste pârlaz ?i zicea fetei mo?neagului s?-i dea ciurul cu fusele, ca s?-l ?ie pân? va s?ri ?i ea. Atunci fata babei, viclean? cum era, lua ciurul ?i fuga în cas? la bab? ?i la mo?neag, spunând c? ea a tors acele fuse. În zadar fata mo?neagului spunea în urm? c? acela este lucrul mâinilor sale, c?ci îndat? o apucau de obraz baba ?i cu fiic?-sa ?i trebuia numaidecât s? r?mâie pe-a lor. Când veneau duminica ?i s?rb?torile, fata babei era împopo?at? ?i netezit? pe cap, de parc-o linseser? vi?eii. Nu era joc, nu era clac? în sat la care s? nu se duc? fata babei, iar fata mo?neagului era oprit? cu asprime de la toate aceste. ?-apoi, când venea mo?neagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbl? meli?a, c? fata mosului nu ascult?, c?-i u?ernic?, c?-i lene??, c?-i soi r?u... c?-i laie, c?-i b?laie, ?i c? s-o alunge de la cas?, s-o trimit? la slujb? unde o ?ti, c? nu-i de chip s-o mai ?ie, pentru c? poate s? înn?r?veasc? rau ?i pe fata ei.

Mo?neagul, fiind un gur?-casc?, sau cum a-ti vrea s? ii zice?i, se uita în coarnele ei, ?i ce-i spunea ea sfânt era pentru el. Din inim?, bietul mo?neag poate ca ar fi mai zis câte ceva, dar acum apucase a cânta g?ina la casa lui, ?i cuco?ul nu mai avea nici o trecere, ?-apoi, ia s?-l fi pus p?catul s? se întreac? cu dedeochiul, c?ci baba ?i cu fiic?-sa îl umplea de bogdaproste.
Într-una din zile, mo?neagul, fiind foarte am?rât de câte-i spunea baba, chem? fata ?i-i zise:
- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune baba de tine: c? n-o ascul?i, c? e?ti rea de gur? ?i înn?r?vit? ?i c? nu este de chip s? mai stai la casa mea, de-aceea du-te ?i tu încotro te-a îndruma Dumnezeu, ca s? nu se mai fac? atâta gâlceav? la casa asta, din pricina ta. Dar te sf?tuiesc, ca un tat? ce-?i sunt, c?, ori?iunde te-i duce, s? fii supus?, blajin? ?i harnic?, c?ci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o, c-a mai fost ?i mila p?rinteasc? la mijloc!... dar printre str?ini, Dumnezeu ?tie peste ce soi de s?mân?? de oameni ai da, ?i nu ?i-or putea r?bda câte ?i-am r?bdat noi.

Atunci sarmana fat?, v?zând c? baba ?i cu fiic?-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, s?rut? mâna tat?-s?u ?i, cu lacrimi în ochi, porne?te în toat? lumea, dep?rtându-se de casa p?rinteasc? f?r? nici o n?dejde de întoarcere! ?i merse ea cât merse pe-un drum, pân? ce, din întâmplare, îi ie?i înainte o c??elu??, bolnav?  ?i slab? de-i num?rai coastele, ?i cum v?zu pe fat?, îi zise:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, fie-?i mil? te rog de mine ?i m? grije?te, c? ?i-oi prinde ?i eu bine vreodat?!
Atunci fetei mosului i se f?cu mil? ?i, luând c??elu?a, o sp?l? ?i-o griji foarte bine. Apoi o l?s? acolo ?i-?i c?ut? mai departe de drum, mul?umit? fiind în suflet c? a putut s?vâr?i o fapt? bun?.

Nu merse ea tocmai mult, ?i numai iaca ce vede un p?r frumos ?i înflorit, dar plin de omizi. P?rul, cum o vede pe fat?, zice:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, te rog grije?te-m? ?i cur???-m? de omizi, c? ?i-oi prinde ?i eu bine vrodat?!
Fata, harnic? cum era, cur??? p?rul de usc?turi ?i de omizi cu mare îngrijire ?i apoi se tot duce înainte s?-?i caute st?pân.

?i, mergând ea mai departe, numai iata ce vede o fântân? mâlit? ?i p?r?sit?. Fântâna atunci zice:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, te rog îngrije?te-m?, c? ?i-oi prinde ?i eu bine vrodat?!
Fata curata fântâna ?i-o grije?te foarte bine, apoi o las? ?i-?i caut? de drum.

?i, tot mergând mai departe, numai iaca ce d? de-un cuptor nelipit ?i mai-mai s? se naruiasca. Cuptorul, cum vede pe fat?, zice:
- Fat? frumoas? ?i harnic?, te rog lipe?te-m? ?i grije?te-m?, c? poate ?i-oi prinde ?i eu bine vrodat?!
Fata, care ?tia c? de f?cut treab? nu cade coada nim?nui, î?i suflec? repede mânecile, c?lc? lut ?i lipi cuptorul, îl humui ?i-l griji, de-?i era mai mare dragul s?-l prive?ti! Apoi î?i sp?l? frumu?el mâinile si picioarele de lut ?i porni iar??i la drum.

?i mergând ea acum ?i zi ?i noapte, nu ?tiu ce f?cu, c? se r?t?ci, cu toate aceste, nu ?i-a pierdut n?dejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte pân? ce, într-una din zile, dis-diminea??, trecând printr-un codru întunecos, d? de-o poian? foarte frumoas?, ?i în poian? vede o c?su?? umbrit? de ni?te lozii pletoase, ?i când se apropie de acea cas?, numai iaca o bab? întâmpin? pe fat? cu blânde?e ?i-i zice:
- Da' ce cau?i prin aceste locuri, copil?, ?i cine e?ti?
- Cine s? fiu, m?tu??? Ia, sunt o fat? s?rac?, f?r? mam? ?i f?r? tat?, pot zice, numai Cel-de-sus ?tie câte-am tras de când mama care m-a f?cut si a pus mâinile pe piept! St?pân caut ?i, necunoscând pe nimeni ?i umblând din loc în loc, m-am r?t?cit. Dumnezeu îns? m-a indrumat de-am nimerit la casa dumitale ?i te rog s?-mi dai s?l??luire.
- S?rman? fat?! zise b?trâna. Cu adev?rat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine ?i te-a sc?pat de primejdii. Eu sunt sfânta Duminic?, sluje?te la mine ast?zi ?i fii încredin?at? c? mâine n-ai s? ie?i cu mâinile goale din casa mea.
- Bine, m?icu??, dar nu ?tiu ce treburi am s? fac.
- Ia, s?-mi iei copila?ii, care dorm acum, ?i s?-i hr?ne?ti, apoi s?-mi faci bucate, ?i, când m-oi întoarce eu de la biseric?, s? le g?sesc nici reci, nici fierbin?i, ci cum îs mai bune de mâncat.

?i, cum zice, b?trâna porne?te la biseric?, iar? fata suflec? mânecile ?i s-apuc? de treab?. Întâi ?i-ntâi face l?utoare, apoi iese afar? ?i începe a striga:
- Copii, copii, copii! Veni?i la mama s? v? l?ie! ?i când se uit? fata, ce s? vad?? Ograda se umpluse ?i p?durea fog?ia de-o mul?ime de balauri ?i de tot soiul de jivine mici ?i mari! Îns?, tare în credin?? ?i cu n?dejdea la Bunul Dumnezeu, fata nu se sperie, ci le lua pe câte una ?i le îngrije?te cât nu se poate mai bine. Apoi s-apuc? de f?cut bucate, ?i când a venit sfânta Duminic? de la biseric? ?i a v?zut copiii l?u?i frumos ?i toate trebile bine f?cute, s-a umplut de bucurie, ?i dup? ce-a ?ezut la mas?, a zis fetei s? se suie în pod ?i s?-?i aleag? de-acolo o lad?, care-a vrea ea, ?i s? ?i-o ia ca simbrie, dar s? n-o deschid? pân-acas?, la tat?-s?u. Fata se suie în pod ?i vede acolo o mul?ime de l?zi: unele mai vechi ?i mai urâte, altele mai noi ?i mai frumoase. Ea, îns?, nefiind o fire lacom?, isi alege pe cea mai veche ?i mai urât? dintre toate. ?i când se d? cu dânsa jos, sfânta Duminic? cam încre?e?te din sprâncene, dar n-are încotro. Ci binecuvânteaz? pe fat?, care î?i ia lada în spate ?i se întoarce spre casa p?rinteasc? cu bucurie, tot pe drumul pe care venise.

Când, pe drum, iaca cuptorul grijit de dânsa era plin de pl?cinte crescute ?i rumenite... ?i m?nânc? fata la pl?cinte, ?i m?nânc?, pana se satura bine, apoi î?i mai ia câteva la drum ?i porne?te.
Când, mai încolo, numai iata ca fântâna ingrijit? de dânsa era plin? pân?-n gur? cu ap? limpede cum îi lacrima, dulce ?i rece cum îi ghea?a. ?i pe colacul fântânii erau dou? pahare de argint, cu care a b?ut la ap? pân? s-a r?corit. Apoi a luat paharele cu sine ?i a pornit înainte.
?i mergând mai departe, iata ca p?rul ingrijit de dânsa era înc?rcat tot de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, ?i dulci ca mierea. P?rul, v?zând pe fat?, ?i-a plecat crengile-n jos, ?i ea a mâncat la pere ?i ?i-a luat la drum câte i-au trebuit.
De-acolo mergând mai departe, iata ca se întâlne?te ?i cu c??elu?a, care acum era voinic? ?i frumoas?, iar? la gât purta o salb? frumoasa de galbeni pe care a dat-o fetei, ca mul?umire pentru c? a c?utat-o la boal?. ?i de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acas? la tat?-s?u.

Mo?neagul, când a v?zut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi ?i inima de bucurie. Fata atunci scoate salba ?i paharele cele de argint ?i le d? t?tâne-s?u, apoi deschizând lada împreun?, nenum?rate herghelii de cai, cirezi de vite ?i turme de oi ies din ea, încât mo?neagul pe loc a întinerit, v?zând atâtea bog??ii! Iar? baba a r?mas op?rit? ?i nu ?tia ce s? fac? de ciud?. Fata babei atunci ?i-a luat inima-n din?i ?i a zis:
- Lasa, mam?, c? nu-i pr?dat? lumea de bog??ii, m? duc s?-?i aduc eu ?i mai multe de atat.

?i cum zice, porne?te cu ciud?, tr?snind ?i plesnind. Merge ?i ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mo?neagului, se întâlne?te ?i ea cu c??elu?a cea slab? ?i bolnav?, d? ?i ea de p?rul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlit? ?i seac? ?i p?r?sit?, de cuptorul cel nelipit ?i aproape s? se risipeasc?, dar când o roag? ?i c??elu?a, ?i p?rul, ?i fântâna, ?i cuptorul ca s? îngrijeasc? de dânsele, ea le r?spundea cu ciud? ?i în b?taie de joc:
- Da' cum nu!? c? nu mi-oi fe?teli eu mânu?ele t?tucu?ei ?i a muicu?ei! Multe slugi a?i avut ca mine?
Atunci, cu toatele, ?tiind c? mai u?or ar putea c?p?ta cineva lapte de la o vac? stearp? decât s? te îndatoreasc? o fat? alintat? ?i lene??, au l?sat-o s?-?i urmeze drumul în pace ?i n-au mai cerut de la dânsa nici un ajutor.

?i mergând ea tot înainte, a ajuns apoi ?i ea la sfânta Duminic?, dar ?i aici s-a purtat tot ursuz, cu obr?znicie, alintata ?i proste?te. În loc s? fac? bucatele bune ?i potrivite ?i s? l?ie copiii sfintei Duminici cum i-a l?ut fata mo?neagului de bine, ea i-a op?rit pe to?i, de ?ipau ?i fugeau nebuni de usturime ?i de durere. Apoi bucatele le-a f?cut afumate, arse ?i sleite, de nu mai era chip s? le poat? lua cineva în gur?... ?i când a venit sfânta Duminic? de la biseric?, ?i-a pus mâinile in cap de ceea ce-a g?sit acas?. Dar sfânta Dumin

Lasa un comentariu