Manuale de utilizare | Comunicate De Presa | Parteneri
Teatrul Tandarica al Teatrului Contemporan de Animatie

Fat Frumos Din Lacrima



DISTRIBUITI Distribuiti pe Facebook, Google+ si Twitter
3509 afisari Afisarile articolului
Fat Frumos Din Lacrima 2015
Link-uri sponsorizate

In vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decat in germenii viitorului, pe cand Dumnezeu calca inca cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamantului, in vremea veche traia un imparat intunecat si ganditor ca miaza-noaptea si avea o imparateasa tanara si zambitoare ca miezul luminos al zilei.



Cincizeci de ani de cand imparatul purta razboi c-un vecin al lui. Murise vecinul si lasase de mostenire fiilor si nepotilor ura si vrajba de sange. Cincizeci de ani, si numai imparatul traia singur, ca un leu imbatranit, slabit de lupte si suferinte imparat, ce-n viata lui nu rasese niciodata, care nu zambea nici la cantecul nevinovat al copilului, nici la surasul plin de amor al sotiei lui tinere, nici la povestile batrane si glumete a ostasilor inalbiti in batalie si nevoi. se simtea slab, se simtea murind si n-avea cui sa lese mostenirea urii lui. Trist se scula din patul imparatesc, de langa imparateasa tanara pat aurit, insa pustiu si nebinecuvantat, trist mergea la razboi cu inima neimblanzita, si imparateasa sa, ramasa singura, plangea cu lacrimi de vaduvie singuratatea ei. Parul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cadea pe sanii ei albi si rotunzi, si din ochii ei albastri si mari curgeau siroaie de margaritare apoase pe o fata mai alba ca argintul crinului. Lungi cearcane vinete se trageau imprejurul ochilor, si vine albastre se trageau pe fata ei alba ca o marmura vie.



Sculata din patul ei, ea se arunca pe treptele de piatra a unei bolte in zid, in care veghea, deasupra unei candele fumegande, icoana imbracata in argint a Maicii durerilor. induplecata de rugaciunile imparatesei ingenuncheate, pleoapele icoanei reci se umezira si o lacrima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. imparateasa se ridica in toata mareata ei statura, atinse cu buza ei seaca lacrima cea rece si o supse in adancul sufletului sau. Din momentul acela ea purcese ingreunata.



Trecu o luna, trecura doua, trecura noua, si imparateasa facu un fecior alb ca spuma laptelui, cu parul balai ca razele lunii.



Imparatul surase, soarele surase si el in infocata lui imparatie, chiar statu pe loc, incat trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si veselie, vinul curgea din butii sparte si chiotele despicau bolta cerului.



Si-i puse mama numele: Fat-Frumos din lacrima. si crescu si se facu mare ca brazii codrilor. Crestea intr-o luna cat altii intr-un an.



Cand era destul de mare, puse sa-i faca un buzdugan de fier, il arunca in sus de despica bolta cerului, il prinse pe degetul cel mic si buzduganul se rupse-n doua. Atunci puse sa-i faca altul mai greu -il arunca in sus aproape de palatul de nori al lunii; cazand din nori, nu se rupse de degetul voinicului.



Atunci Fat-Frumos isi lua ziua buna de la parinti, ca sa se duca, sa se bata el singur cu ostile imparatului ce-l dusmanea pe tata-sau. Puse pe trupul sau imparatesc haine de pastor, camesa de borangic, tesuta in lacrimile mamei sale, mandra palarie cu flori, cu cordele si cu margele rupte de la gaturile fetelor de-mparati, isi puse-n braul verde un fluier de doine si altul de hore, si, cand era soarele de doua sulite pe cer, a plecat in lumea larga si-n toiul lui de voinic.



Pe drum horea si doinea, iar buzduganul si-l arunca sa spintece nourii, de cadea departe tot cale de-o zi. Vaile si muntii se uimeau auzindu-i cantecele, apele-si ridicau valurile mai sus ca sa-l asculte, izvoarele isi turburau adancul, ca sa-si azvarle afara undele lor, pentru ca fiecare din unde sa-l auda, fiecare din ele sa poata canta ca dansul cand vor sopti vailor si florilor.



Raurile se cioraiau mai in jos de braiele melancolicelor stance, invatau de la pastorul imparat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amutiti pe crestetele seci si sure a stancelor nalte, invatau de la el tipatul cel plans al jelei.



Stateau toate uimite pe cand trecea pastorasul imparat, doinind si horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; si-n piepturile pastorilor tineri, razimati c-un cot de-o stanca si c-o mana pe bata, incoltea un dor mai adanc, mai intunecos, mai mare dorul voiniciei.



Toate stateau in loc, numai Fat-Frumos mergea mereu, urmarind cu cantecul dorul inimii lui, si cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori si prin aer ca un vultur de otel, ca o stea nazdravana.



Cand era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, cazand, se izbi de o poarta de arama, si facu un vuiet puternic si lung. Poarta era sfaramata si voinicul intra. Luna rasarise dintre munti si se oglindea intr-un lac mare si limpede, ca seninul cerului. in fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar in mijlocul lui, pe o insula de smarand, incunjurat de un crang de arbori verzi si stufosi, se ridica un mandru palat de o marmura ca laptele, lucie si alba atat de lucie, incat in ziduri rasfrangea ca-ntr-o oglinda de argint: dumbrava si lunca, lac si tarmuri. O luntre aurita veghea pe undele limpezi ale lacului langa poarta; si-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cantece mandre si senine. Fat-Frumos se sui-n luntre si, vaslind, ajunse pana la scarile de marmura ale palatului. Patruns acolo, el vazu in boltele scarilor candelabre cu sute de brate, si-n fiecare brat ardea cate o stea de foc. Patrunse in sala. sala era inalta, sustinuta de stalpi si de arcuri, toate de aur, iar in mijlocul ei statea o mandra masa, acoperita cu alb, talgerele toate sapate din cate-un singur margaritar mare; iar boierii ce sedeau la masa in haine aurite, pe scaune de catifea rosie, erau frumosi ca zilele tineretii si voiosi ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, batut cu diamante, si cu hainele stralucite, era frumos ca luna unei nopti de vara. Dar mai mandru era Fat-Frumos.



- Bine-ai venit, Fat-Frumos! zise imparatul; am auzit de tine, da' de vazut nu te-am vazut.



- Bine te-am gasit, imparate, desi ma tem ca nu te-oi lasa cu bine, pentru ca am venit sa ne luptam greu, ca destul ai viclenit asupra tatalui meu.



Ba n-am viclenit asupra tatalui tau, ci totdeauna m-am luptat in lupta dreapta. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune lautarilor sa zica si cuparilor sa umple cupele cu vin si-om lega fratie de cruce pe cat om fi si-om trai.



Si se sarutara feciorii de-mparati in urarile boierilor, si baura si se sfatuira.



Zise imparatul lui Fat-Frumos:

- De cine-n lume te temi tu mai mult?

- De nime-n lumea asta, afara de Dumnezeu. Dar tu?

- Eu iar de nime, afara de Dumnezeu si de Mama-padurilor. O baba batrana si urata, care umbla prin imparatia mea de mana cu furtuna. Pe unde trece ea, fata pamantului se usuca, satele se risipesc, targurile cad naruite. Mers-am eu asupra ei cu batalie, dar n-am ispravit nimica. Ca sa nu-mi prapadeasca toata imparatia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea si sa-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supusilor mei. si azi vine ca sa-si ieie birul.



Cand suna miazanoaptea, fetele mesenilor se posomorara; caci pe miazanoapte calare, cu aripi vantoase, cu fata zbarcita ca o stanca buhava si scobita de paraie, c-o padure-n loc de par, urla prin aerul cernit Mama-padurilor cea nebuna. Ochii ei doua nopti turburi, gura ei un hau cascat, dintii ei siruri de pietre de mori.



Cum venea vuind, Fat-Frumos o apuca de mijloc si o tranti cu toata puterea intr-o piua mare de piatra; peste piua pravali o bucata de stanca, pe care-o lega din toate partile cu sapte lanturi de fier. inauntru baba suiera si se smulgea ca vantul inchis, dar nu-i folosea nimica.



Veni iar la ospat; cand prin boltile ferestelor, la lumina lunii, vazura doua dealuri lungi de apa. Ce era? Mama-padurilor, neputand sa iasa, trecea peste ape cu piua cu tot si-i brazda fata in doua dealuri. si fugea mereu, o stanca de piatra indracita, rupandu-si cale prin paduri, brazdand pamantul cu dara lunga, pana ce se facu nevazuta in departarea noptii.



Fat-Frumos ospata ce ospata, dar apoi, luandu-si buzduganul de-a umar, merse mereu pe dara trasa de piua, pana ce ajunse lang-o casa frumoasa, alba, care sticlea la lumina lunii in mijlocul unei gradini de flori. Florile erau in straturi verzi si luminau albastre, rosie-inchise si albe, iar printre ele roiau fluturi usori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumina si un cantec nesfarsit, incet, dulce, iesind din roirea fluturilor si a albinelor, imbatau gradina si casa. Langa prispa stateau doua butii cu apa, iar pe prispa torcea o fata frumoasa. Haina ei alba si lunga parea un nor de raze si umbre, iar parul ei de aur era impletit in cozi lasate pe spate, pe cand o cununa de margaritarele era asezata pe fruntea ei neteda. Luminata de razele lunii, ea parea muiata intr-un aer de aur. Degetele ei ca din ceara alba torceau dintr-o furca de aur si dintr-un fuior de o lana ca argintul torcea un fir de o matase alba, subtire, stralucita, ce semana mai mult a o vie raza de luna, ce cutreiera aerul, decat a fir de tort.



La zgomotul usor al pasilor lui Fat-Frumos, fata-si ridica ochii albastri ca undele lacului.



- Bine-ai venit, Fat-Frumos, zise ea cu ochii limpezi si pe jumatate inchisi, cat e de mult de cand te-am visat. Pe cand degetele mele torceau un fir, gandurile mele torceau un vis, un vis frumos, in care eu ma iubeam cu tine; Fat-Frumos, din fuior de argint torceam si eram sa-ti tes o haina urzita in descantece, batuta-n fericire; s-o porti... sa te iubesti cu mine. Din tortul meu ti-as face o haina, din zilele mele, o viata plina de desmierdari.



Astfel, cum privea umilita la el, fusul ii scapa din mana si furca cazu alaturi de ea. Ea se scula si, ca rusinata de cele ce zisese, mainile ei spanzurau in jos ca la un copil vinovat si ochii ei cei mari se plecara. El se apropie de ea, c-o mana ii cuprinse mijlocul, iar cu cealalta ii desmierda incet fruntea si parul si-i sopti:



- Ce frumoasa esti tu, ce draga-mi esti! A cui esti tu, fata mea?

- A Mamei-padurilor, raspunse ea suspinand; ma vei iubi tu acu ma, cand stii a cui sunt? Ea incunjura cu amandoua bratele ei goale grumazul lui si se uita lung la el, in ochii lui.



- Ce-mi pasa a cui esti, zise el, destul ca te iubesc.

- Daca ma iubesti, sa fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui; daca te-ar gasi mama, ea te-ar omori, si dac-ai muri tu, eu as nebuni ori as muri si eu.



- N-aibi frica, zise el zambind si desfacandu-se din bratele ei. Unde-i muma-ta?



- De cand a venit se zbuciuma in piua in care-ai incuiat-o tu si roade cu coltii la lanturile ce-o inchid.



- Ce-mi pasa! zise el repezindu-se sa vada unde-i.

- Fat-Frumos, zise fata, si doua lacrimi mari stralucira in ochii ei, nu te duce inca! sa te-nvat eu ce sa facem ca sa invingi tu pe mama. Vezi tu butile aste doua? Una-i cu apa, alta cu putere. sa le mutam una in locul alteia. Mama, cand se lupta cu vrajmasii ei, striga cand oboseste: "stai, sa mai bem cate-oleaca de apa!" Apoi ea bea putere, in vreme ce dusmanul ei numai apa. De aceea noi le mutam din loc: ea nu va sti si va bea numai apa in vremea luptei cu tine.



Precum au zis, asa au si facut. El se repezi dupa casa.

- Ce faci, baba? striga el. Baba, de venin, se smulse odata din piua-n sus si rupse lanturile, lungindu-se slaba si mare pana-n nori.



- A, bine ca mi-ai venit, Fat-Frumos! zise ea, facandu-se iar scurta, ia acum hai la lupta, acu om vedea cine-i mai tare!



- Hai! zise Fat-Frumos. Baba-l apuca de mijloc, se lungi repezindu-se cu el pana-n nori, apoi il izbi de pamant si-l baga in tarana pana-n glezne.



Fat-Frumos o izbi pe ea si o baga-n pamant pana in genunchi.

- stai, sa mai bem apa, zise Mama-padurilor ostenita. statura si se rasuflara. Baba bau apa, Fat-Frumos bau putere, s-un fel de foc nestins ii cutreiera cu fiori de racoare toti muschii si toate vinele lui cele slabite.



C-o putere indoita, cu brate de fier, o smunci pe baba de mijloc si-o baga-n pamant pana-n gat. Apoi o izbi cu buzduganul in cap si-i risipi creierii. Cerul incarunti de nouri, vantul incepu a geme rece si a scutura casa cea mica in toate incheieturile capriorilor ei. serpi rosii rupeau trasnind poala neagra a norilor, apele pareau ca latra, numai tunetul canta adanc ca un proroc al pierzarii. Prin acel intuneric des si nepatruns, Fat-Frumos vedea albind o umbra de argint, cu par de aur despletit, ratacind, cu mainile ridicate si palida. El se apropie de ea si-o cuprinse cu bratele lui. Ea cazu ca moarta de groaza pe pieptul lui, si mainile ei reci s-ascunsera-n sanul lui. Ca sa se trezeasca, el ii saruta ochii. Norii se rupeau bucati pe cer, luna rosie ca focul se ivea prin sparturile lor risipite; iar pe sanul lui, Fat-Frumos vedea cum infloreau doua stele albastre, limpezi, si uimite ochii miresei lui. El o lua pe brate si incepu sa fuga cu ea prin furtuna. Ea-si culcase capul in sanul lui si parea ca adormise. Ajuns langa gradina imparatului, el o puse-n luntre, ducand-o ca-ntr-un leagan peste lac, smulse iarba, fan cu miros si flori din gradina si-i cladi un pat, in care-o aseza ca-ntr-un cuib.



Soarele iesind din rasarit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci si rotunde, fata ei de-o paloare umeda ca ceara cea alba, mainile mici si unite pe piept, parul despletit si rasfirat pe fan, ochii mari, inchisi si adanciti in frunte, astfel ea era frumoasa, dar parea moarta. Pe acea frunte neteda si alba, Fat-Frumos presura cateva flori albastre, apoi sezu alaturi cu ea si-ncepu a doini incet. Cerul limpede o mare, soarele o fata de foc, ierburile improspatate, mirosul cel umed al florilor inviosate o faceau sa doarma mult si lin, insotita in calea visurilor ei de glasul cel plans al fluierului. Cand era soarele-n amiazi, firea tacea si Fat-Frumos asculta fericita ei rasuflare, calda si umeda. incet se pleca la obrazul ei si-o saruta. Atunci ea deschise ochii inca plini de visuri, si-ntinzandu-se somnoroasa, zise incet si zambind:



- Tu aici esti?

- Ba nu sunt aici, nu vezi ca nu sunt aici? zise el mai lacramand de fericire.



Cum sedea el langa ea, ea-si intinse un brat si-i cuprinse mijlocul.

- Hai, scoala, zise el desmierdand-o, e ziua-n amiaza-mare. Ea se scula, isi netezi parul de pe frunte si-l dete pe spate, el ii cuprinse mijlocul, ea-i inconjura grumazul si astfel trecura printre straturile de flori si intrara in palatul de marmura al imparatului.



El o duse la imparatul si i-o arata, spuindu-i ca-i mireasa lui. imparatul zambi, apoi il lua de mana pe Fat-Frumos, ca si cand ar fi vrut sa-i spuie ceva in taina, si-l trase la o fereastra mare, pe care vedea lacul cel intins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uita uimit pe luciul lacului si ochii i se umplura de lacrimi. O lebada isi inaltase aripile ca pe niste panze de argint si cu capul cufundat in apa sfasia fata senina a lacului.



- Plangi imparate? zise Fat-Frumos. De ce?

- Fat-Frumos, zise imparatul, binele ce mi l-ai facut mie nu ti-l pot plati nici cu lumina ochilor, oricat de scumpa mi-ar fi, si cu toate astea vin sa-ti cer si mai mult.



- Ce, imparate?

- Vezi tu lebada ceea indragita de unde? Tanar fiind, as trebui sa fiu indragit de viata, si cu toate astea de cate ori am vrut sa-mi fac sama. Iubesc o fata frumoasa, cu ochii ganditori, dulce ca visele marii

fata Genarului, om mandru si salbatic ce isi petrece viata vanand prin paduri batrane. O, cat e de aspru el, cat e de frumoasa fata lui! Orice incercare de a o rapi a fost desarta. incearca-te tu!



Ar fi stat Fat-Frumos locului, dar scumpa-i era fratia de cruce, ca oricarui voinic, mai scumpa decat zilele, mai scumpa decat mireasa.



- Imparate prea luminate, din cate noroace-ai avut, unul a fost mai mare decat toate: acela ca Fat-Frumos ti-i frate de cruce. Hai, ca ma duc eu sa rapesc pe fata Genarului.



Si-si lua cai ageri, cai cu suflet de vant, Fat-Frumos, si era sa plece. Atunci mireasa lui Ileana o chema ii zise incet la ureche, sarutandu-l cu dulce:



- Nu uita, Fat-Frumos, ca pe cat vei fi tu departe, eu oi tot plange. El se uita cu mila la ea, o mangaie, dar apoi, desfacandu-se de imbratosarile ei, se avanta pe seaua calului si pleca in lume.



Trecea prin
Vezi Galeria Foto

Cel mai bun loc din Romania unde sa-i sustii pe tricolori pentru meciurile de la Euro! 2015 Bucuresti

Cel mai important concurs de acvaristica din Romania incepe la Pet Expo 2015 Bucuresti

Din mirajul verii 2015 Bucuresti

Link-uri sponsorizate



Subiecte pe aceeasi tema din Povesti pentru copii

Gasca de aur


Poveste Gasca de Aur - de Fratii GrimmA fost odata un om si omul asta avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre ...

Ploaia de stele


Poveste Ploaia de Stele - de Fratii GrimmEra odata o fetita careia ii murisera mama si tata si ea ramasese asa de saraca, incat nu mai avea nicio camaruta unde sa locuiasca, nici un pat unde sa doarma, in sfarsit, nimic altceva decat hainele de pe ea si bucatica de paine ...

Casuta din padure


Povestea Casuta din padure - de Fratii GrimmA fost odata un taietor de lemne tare nevoias, si taietorul asta traia cu nevasta si cele trei fetite ale lor intr-un bordei, la marginea unui codru unde arareori calca picior de om. Si intr-o ...

Muzicantii din Bremen


A fost odata un om si omul asta avea un magar, care de ani si ani tot carase la moara saci cu graunte. Dar de la un timp bietului dobitoc i se imputinasera puterile si nu mai ...

Calimara cu cerneala


de Madeleine DavidzonMa aflam la masa mea de scris, dar povastirea la care lucram, nu vroia sa se lege cu nici-un chip. Fiecare pagina care mi se parea finisata, dupa ce o reciteam, o aruncam la gunoi. Cosul era plin cu astfel de cocoloase, in ...

Bobocul de rata cel urat


de Hans Christian AndersenCe frumos era la tara! Era in mijlocul verii; graul isi legana spicele-i galbene, ovazul era inca verde, si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare; barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii, vorbind in ...

Praslea cel voinic si merele de aur de Petre Ispirescu


A fost odata ca niciodata... Era odata un imparat puternic si mare si avea pe langa palaturile sale o gradina frumoasa, bogata de flori si mestesugita nevoie mare! Asa gradina nu se mai vazuse pana atunci, p-acolo. in fundul gradinei avea si un mar care facea mere de aur si, de cand il avea el, nu ...

Capra cu trei iezi de Ion Creanga


Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau; iara cel mic era harnic si cuminte. Vorba ceea : Sunt cinci degete la o mana si nu samana toate unul cu altul. Intr-o zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice : - Dragii ...

Imparatia unde oamenii nu visau niciodata


Multe seminţii s-au perindat pe sub soare de când a fost durat acest pământ, dar niciuneia nu i-au lipsit visele.Aţi putea crede că a existat vreodată o seminţie lipsită de acest balsam aproape nepământean? Ei bine, era odată, într-o ţară îndepărtată, un popor de oameni ...

Zana zorilor


A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.A fost odată un împărat, - un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte.Unii ziceau că ar ...

Pacala in satul lui


I se urâse şi lui Pacală să tot umble răzleţ; prin lume, aşa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile altora şi să râdă de prostia oamenilor. Se hotărî dar să se facă şi el om aşezat ca toţ;i oamenii de treabă, să-şi întemeieze casa ...

Floarea intelepciunii si iarba puterii


Într-un sat neştiut de nimeni îşi duceau liniştitele zile ale bătrâneţii doi oameni nevoiaşi, dar buni la suflet precum pâinea scoasă din cuptor. Trudiseră din greu o viaţă întreagă, însă altă agoniseală nu aveau decât o cocioabă, cât să nu-i ...

Domnul Vucea


Auzisem eu de turci, de muscali şi de nemţii cu coadă; ziua, la miaza-mare, îi vedeam înaintea ochilor cu paloşe late, cu suliţe lungi, călări pe cai, sărind gardurile mahalalei, ca şi cum ar fi sărit o dâră de bou; îi vedeam robind roate de copii şi ...

Bunica


O vaz, ca prin vis. O vaz limpede, asa cum era. Nalta, uscativa, cu parul alb si cret, cu ochii caprui, cu gura stransa si cu buza de sus crestata in dinti de pieptene, de la nas in jos. Cum daschidea poarta, ii saream inainte. Ea baga binisor mana in san si-mi zicea:- ...

Bursierul


Din maidanele, vara impodobite cu flori si iarna cu zapada, de la umbra castanilor verzi si stufosi, unde se adunau batranii cu snoavele lor, de la vatra cu jeratic clipind ca niste ochi de aur, in jurul careia se prigoreau bunele mele surori, din atatea cantece, si ...

Hagi Tudose


Dincolo de "Crucea de peatră", d-a stânga Şoselei Vitanului, se ridică biserica "Sfânta Troiţa". Mândreţe de biserică. Ce zugrăveli, pe dinăuntru şi pe dinafară, cum arar se mai pomenesc numai la bisericile din vechime. Dar de asculţi la troiţeni, mai ...

Micul Print de Antoine de Saint Exupery


Capitolul IOdata, pe vremea cand aveam eu 6 ani, am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre padurile virgine, numita "Intamplari traite". Infatisa un sarpe boa, care inghitea o fiara salbatica. Iata copia acelui desen.In cartea, aceea se spunea: "Serpii boa isi inghit ...

Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat


A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea ...

Povestea lui HarapAlb


Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi ...

Crăiasa Albinelor


 Au fost odata doi feciori de împărat, care au pornit să-şi încerce norocul prin lume, şi feciorii ăştia au ajuns să ducă o viaţă atât de ticăloasă şi deşartă, că n-au mai avut îndrăzneala să calce pragul casei părinteşti. ...

Intalnire cu Lizuca


Intalnire cu Lizuca Era vara! Luasem vacanta .Nerabdatoare, am deschis cartile de la premiera. Am vrut sa citesc ,,Dumbrava Minunata'', dar am adormit. Se facea ca eram ...

Prietenia puiului de ciocarlie


Prietenia puiului de ciocârlie - Nu plânge, Boghea, nu plânge! Am să trimit o lebădă să te aducă... - Cum să mă aducă? - ...

Bunicul


Se scutura din salcami o ploaie de miresme. Bunicul sta pe prispa. Se gandeste. La ce se gandeste? La nimic. Innumara florile care cad. Se uita-n fundul gradinii. Se scarpina-n cap. Iar innumara florile scuturate de adiere. Pletele lui ...

Printesa bob de mazare


A fost odata ca niciodata un tanar print, care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Calatoria a fost foarte lunga, dar nici una dintre printese ...

Masuta fermecata


A fost odata ca niciodata un taran sarac care avea trei fii. Erau saraci lipiti pamantului si abia isi mai duceau traiul de azi pe maine. Asa ca, intr-o buna zi, cei trei baieti sa hotarara sa invete o meserie si plecara in lume sa-si ...

Mica Sirena


Departe, departe in largul marii, apa-i albastra ca floarea albastrelelor, limpede ca cel mai curat cristal, si asa de adanca, incat niciodata vreo ancora nu i-a dat de fund, si ar trebui sa pui nenumarate turnuri de biserici unele peste ...

Catelusul schiop


În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul esteîntre 20 şi 40 lei ...

Canuta om sucit


A fost odată un om care toată viaţa lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata secului de postu mare, când se pornise o zloată grozavă. Paştele în anul acela ...

Motanul incaltat


Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tanar nu-i ramase decat motanul.Mezinul ...

Croitorul cel viteaz


Într-o dimineaţă de vară, un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. Cosea de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţesătură.Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă ...

Florita din codru


A fost ce-a fost, daca n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. In mijlocul codrilor, langa drumul cel mare, langa drumul cel de tara pe unde umbla si trece imparatul cu voinicii sai, era odinioara o crasma. La crasma aceea era o crasmarita; ...

Puiul


Sandi, sa asculti pe mamicaIntr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva ...

Prostia omenesca


A fost odata, cand a fost, ca, daca n-ar fi fost, nu s-ar povesti.Noi nu suntem de pe cand povestile, ci suntem mai dincoace cu vro doua-trei zile, de pe cand se potcovea purecele cu nouazeci si noua de oca de fer la un picior si ...

Pasarea maiastra


A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de ...

Povestea fulgului de zapada


Era odata, demult, tare demult, o fetita care se numea Roua. Roua se nascuse in casa ...

Unde locuieste Mos Craciun


Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc ...

Ali baba si cei 40 de hoti


Traia odata in Persia, in vremuri de demult, un om pe nume Ali Baba. Era taietor de lemne si isi castiga tare greu painea zilnica din vanzarea ...

Aladin si lampa fermecata


Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. El era tare sarac si-si petrecea ...

Secretul lui Mos Craciun


...

Punguta cu doi bani


...

Broasca testoasa cea fermecata


A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea ...

Gargaunele si Capcaunul


A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. La poalele unui munte era un sat, in care oamenii traiau foarte fericiti. Pana intr-o zi, cand in varful muntelui s-a stabilit un capcaun. Si acest capcaun cobora in fiecare zi in sat si lua cate un copil pe care ...

Fata babei si fata mosneagului


Erau odată un moşneag şi-o babă, şi moşneagul avea o fată, şi baba tot o fată. Fata babei era slută, leneşă, artagoasa şi rea la inimă, dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara in laţ, lăsând tot ...

Frumoasa si Bestia


Un negustor foarte bogat, tata a trei baieti si trei fete, dintre care doua orgolioase si ingamfate, iar a treia foarte frumoasa, pe cat de frumoasa pe atat de inteleapta, pierdu ...

Degetica


Era odata o biata femeie saraca, traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa, care sa-i fie sprijin la batranete. Se duse intr-o zi in padure, acolo intalni ...

Alba ca Zapada si cei 7 pitici


Intr-o zi de iarna, o regina frumoasa si inteleapta, care statea la fereastra si ...

La cirese


Odata, vara, pe-aproape de Mosi, ma furisez din casa si ma duc, ziua miaza-mare, la mos Vasile, fratele tatei cel mai mare, sa fur niste cirese; ...

Greuceanu


A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; ...

Zana Muntilor


A fost odata un imparat foarte viteaz; toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atat era de drept si intelept. Cand se isca sfada intre dansii si, cum zicea el, asa se si facea, fiindca era judecator drept si ...

Povestea Privighetorii


Acum mult timp, in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume, fiind construit in intregime din portelan delicat. In ...
Cautari frecvente similare temei articolului Fat Frumos Din Lacrima::
foto cu fat frumosfat frumosnume fete din biblieo brad frumos
animalele din junglasemne din nasterecapsule din plante cynaracel mai frumos bebelus
Ai citit:
In vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau d
. Daca ti-a placut, te rugam sa ii dai Like si Share pe Facebook! Multumim!

Postat in Povesti pentru copii pe 2009-10-17
Tag
Ne gasesti pe:
CopiiSiMamici.ro Google+CopiiSiMamici.ro RSS CopiiSiMamici.ro pe Facebook
CopiiSiMamici.ro pe Twitter
Sarcina pe saptamani
Galerii Foto
Analize sarcina
Diversificarea alimentatiei
Citate
Teme abordate
Copii
Mame
Sarcina
Nastere
Educatie
Dictionar
Dictionar De Vise
Alte informatii:
CONTACT si PUBLICITATE pe site
Despre Noi
Informatii Cookies
Iti mai oferim:
Coloreaza Online
Planse de Colorat
Videoclipuri
Calculator Sarcina
Calculator Culoarea Ochilor Bebelusului
Calculator Calorii
Calculator: Baietel sau Fetita
Calculator Varsta
Emoticoane Facebook
Evenimente
Copyright © 2009 - 2015 SC STILART SOFTWARE SRL - Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site se pedepseste conform legilor in vigoare